miercuri, 22 aprilie 2009

Laura Pausini - It's not goodbye



And what if I never kiss your lips again
Or feel the touch of your sweet embrace
How would I ever go on
Without you there's no place to belong

Well someday love is gonna lead you back to me
But 'til it does I'll have an empty heart
So I'll just have to believe
Somewhere out there you thinking of me

Until the day I'll let you go
Until we say our next hello
It's not goodbye
'Til I see you again
I'll be right here rememberin' when
And if time is on our side
There will be no tears to cry
On down the road
There is one thing I can't deny
It's not goodbye

You'd think I'd be strong enough to make it through
And rise above when the rain falls down
But it's so hard to be strong
When you've been missin' somebody so long

It's just a matter of time I'm sure
But time takes time and I can't hold on
So won't you try as hard as you can
To put my broken heart together again

Until the day I'll let you go
Until we say our next hello
It's not goodbye
'Til I see you again
I'll be right here rememberin' when
And if time is on our side
There will be no tears to cry
On down the road
There is one thing I can't deny
It's not goodbye

vineri, 10 aprilie 2009

Mihai Alexandru si 1Q Sapro - "Da-mi o bere"


In direct de la Bibiloteca Municipala
Interpretam seara de seara
Efervescenti ca bulele
Haideti mai cu mainile
Toata lumea!
Bereeeeeeeee
Bem de la ora 9
Si-acum e doua
Nu ma, e trei!
Ma-ntrebi de sanatate
Si ai dreptate
Din halba, din pahar
Din sticla, sau macar
Din ce-om mai gasi pe-aici
Mai adu un butoi
Sau poate doi
Care mai poti sa te ridici
Haide, bai!
Da-mi o bere, nu mai pot
Ca e caldura mare!
Mare, ba!
Stii ca nu te mai suport
Hai gata, la culcare!
Da-mi o bere, nu mai pot
Ca e caldura mare!
Mare, ba!
Nu stiu cum te mai suport
Asa cicalitoare
Azi te vad mai frumoasa
Ma-ntorc acasa
Sunt mai atent cu tine
Ce nu-ti convine?
Vagabontule!
Nu ti-e rusine?
Cand nu ma lasi sa beau
Si ma obligi sa-ti dau o mama de bataie
Si cand vin sa te bat, nu ma primesti in pat
Dorm in sufragerie
Da-mi o bere, nu mai pot
Ca e caldura mare!
Mare, ba!
Stii ca nu te mai suport
Hai tai-o la culcare!
Da-mi o bere, nu mai pot
Ca e caldura mare
Nu stiu cum te mai suport
Asa cicalitoare!
... al mai mare, bere pentru fiecare
Nu-ntelegi nimic din tot ce-ti zic
Iti arde de-altceva, de-o noua provocare
De-aici nu ma vei lua, inchide gura, tai-o!
Da-mi o bere, nu mai pot
Ca e caldura mare!
Mare, ba!
Stii ca nu te mai suport
Hai tai-o la culcare!
Da-mi o bere, nu mai pot
Ca e caldura mare!
Mare, ba!
Nu stiu cum te mai suport
Asa cicalitoare
Pentru toti profesorii mei de la scoala generala
Pentru educatorii de la gradinita
Pentru toti soferii de autobuze
Pantru cei care circula cu tramvaiul

miercuri, 8 aprilie 2009

Cine a mai ramas in Romania

Am primit pe mail cateva randuri pline de adevar, insa nu stiam cine a fost cel/cea care a avut acest moment de luciditate. O simpla cautare pe Google mi-a dat raspunsul:
Lucian MÎNDRUŢĂ, Dilema veche,
Anul V, nr.236 - 21 august 2008


Da, este vorba de un articol aparut in ziarul "Dilema veche" si este scris, cum numai el stie, de Lucian Mindruta. Titlul articolului este " Cine a mai ramas in Bucuresti" , insa nu cred ca am gresit cand am generalizat un pic si am pus in titlul meu in loc de Bucuresti, Romania. Voi reda mai jos acest articol pentru ca imi place foarte tare si cred ca merita citit de cat mai multa lume. Articolul original il gasiti aici: http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=236&cmd=articol&id=8912

" Zugravul
Are o tigara în coltul gurii si chef de munca în coltul îndepartat al vietii. Tricoul rupt de pe el nu-ti da nici o idee despre onorariul pe care îl va cere la capatul unei zile de spoit în lene, pe un perete care nu se poate opune sau fugi. Ideile lui sînt alea din reclama de la bere. Nevoile sînt cele naturale, si în multe dintre ele apare si un copac, exact ca în cazul cîinilor. Viata lui e si ea o reclama: la societatea moderna, care a reusit cumva sa elimine selectia naturala. Acum 30 de mii de ani, zugravul ar fi fost ucis pe loc, dupa primul cerb desenat strîmb în pestera, la Lascaux.

Baba urbana
Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbana a vazut multe si stie tot. Îsi uraste, în ordine, nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, orasul. Paradoxal, îsi iubeste însa tara, chiar daca nu-i poate gasi alte calitati decît acelea cu care a ramas din cartea de româna, 1955. Baba urbana banuieste ca totul în jurul ei e facut s-o fure: administratia blocului, compania de gaze, strainul care tocmai a intrat în hol si se uita suspect la cutiile de scrisori. Asta nu-i face în nici un fel viata mai buna. Destinul babei e sa moara, iar ea accepta asta si nu se mai ocupa cu absolut nimic. La noi lipsesc cu desavîrsire babele din America , alea care se duc voluntare la ONG-uri, sau alea din Franta, care merg la mitinguri, cînd nu citesc literatura de stînga. Babele noastre doar voteaza, maninca mult, birfesc toata lumea si circula gratis cu RATB.

Soferul manelist
E rapid, pentru ca nu poate fi nimic altceva, în afara de negustor de droguri sau combinator de terenuri. Cel mai bun lucru din viata lui e motorul, facut de un neamt cu mult mai destept, însa soferul nostru nu pare sa sesizeze ironia. Îi place sa împarta: pumni, muzica, opinii. Stie despre tine ca esti prost. Stie ca el e destept, iar viata, în felul asta, devine foarte simpla. De-aia soferul manelist e cel mai relaxat dintre românii care au ramas în tara . Cînd te întrebi de ce Mazare a pus palmieri la Constanta , raspunsul e limpede pe sosea: pentru ca maimutele erau deja acolo. Si nici n-aveau dusmani naturali.

Inginerul
A lucrat cîndva în cercetare. Revolutia l-a prins la planseta, desenînd cladiri urîte, cu speranta ca într-o buna zi va fi lasat sa fie genial. Cînd a fost lasat, a continuat sa fie el însusi, cu program clar: Dimineata la 8 la serviciu, la 5 acasa, la 8 la a doua sticla de vin. Înauntrul lui sînt o multime de bagaje desfacute si lasate asa, în lipsa de o noua destinatie: literatura SF, poeti optzecisti, doua-trei iubiri, neaparat consumate la Costinesti, cu Radiovacanta undeva în surdina. Se misca greu printre ele si de-aia e deprimat. Spera sa vina vremuri mai bune, chiar si cînd apar la orizont, el spera ca o sa-i bata la usa, sa-l ia de mîna pîna în Germania, unde sigur cineva stie de lucrarea lui de diploma, o revolutie la vremea ei.

Bogatul
În ciuda previziunilor optimiste ale telenovelelor, bogatii nu plîng. Nu au de ce, nu au cînd, nu le-a adus aminte secretara. Cei mai multi nu stiu ca sînt bogati - pentru ca nu se mai masoara în raport cu tine, ci în raport cu alti bogati. Chestia asta aduce cu sine o situatie pe care nici psihologul platit cu 200 euro/ora n-o poate rezolva: sînt bogati cu Mercedes care sufera ca n-au Bugatti. Bogatul român are si o alta problema: nu e bogat decît aici. Cînd iese din tara ,e doar ostentativ.

Baiatul de club
El e în general fiul celui de mai sus. Ziua lui de munca e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseala. Exemplarele cele mai robust rezista fara mîncare o saptamîna si pîna la doua zile fara paparazzi. Ideile lui sînt simple: mosule, du-te tu la scoala, daca n-ai bani de distractie! Zilele lui sînt numarate: le numara presa de scandal si poporul odata cu ea, cînd scoate din frigider brînza, la o salata de rosii taiate repede, pîna nu începe Magda la OTV.

Toti astia au ramas în tara. Restul au plecat, si nu în concediu. Or mai fi si altii, nu stiu, e treaba institutelor sa ne zica. Ce vreau eu sa va spun e altceva: Uitati-va la ei si încercati apoi sa va închipuiti ca, din marfa asta, trebuie sa facem o natiune."

Cele mai citite articole din acest blog

Cititori