joi, 29 noiembrie 2018

Calendare de advent - surprize pentru copil si sot


   De cativa ani imi doream sa realizez un calendar de advent pentru fetita mea. Pana anul trecut m-au impiedicat tot felul de motive, care mai de care: ba ca nu am idei, ba ca nu stiu cum sa incep, ba ca m-am trezit prea tarziu, ba... Cred ca adevaratul motiv a fost procrastinarea, "boala" grea cu care ma lupt de-mi sar capacele. In ultima saptamana din noiembrie 2017 am hotarat ca este cazul sa fac acest proiect mult amanat, prin urmare m-am apucat de treaba, adica am plecat la cumparaturi 😀
   Am asteptat pana anul acesta sa postez acest articol, pentru a fi inspiratie celor ce vor sa faca ceva deosebit pentru cineva drag in luna decembrie, dar si pentru ca nu am vrut sa dezvalui "impricinatilor" surpriza pregatita. Calendarele facute de mine au fost o surpriza frumoasa si au fost foarte apreciate de junioara si de sotul meu ♥
   Nu voi pretinde ca stiu prea multe despre calendarul de advent original, cum a aparut, cand a aparut. Stiu doar ca este o idee foarte draguta pentru luna decembrie si merita luata in considerare pentru un plus de magie in asteptarea sarbatorilor. Cu un astfel de calendar, in fiecare zi ai posibilitatea sa iti incepi ziua cu o mica surpriza si un zambet. Calendarul de advent contine 24 de mici surprize, deci din 1 decembrie si pana in 24 decembrie primesti un mic cadou.
   In magazine exista tot soiul de calendare de advent: cu ciocolata, cu figurine lego, cu produse de ingrijire si machiaj, cu alcool, cu citate biblice si propuneri de activitati pentru luna decembrie, cu povesti de Craciun, cu file de colorat cu tematica de iarna si Craciun, cu bijuterii, cu parfumuri, cu mici decoratiuni pentru brad si cate si mai cate. Deci daca nu vrei sa-ti bati prea tare capul cu treaba asta, cumperi un calendar de advent gata facut si ai terminat. Tot va fi o surpriza frumoasa pentru cineva drag ♥
   Eu am vrut sa fac ceva diferit de ceea ce se gaseste de cumparat si am facut ceea ce se vede in poze. Ideile sunt simple, dar de efect 😀
   Pentru junioara am cumparat mici chestii care mergeau ascunse in pungute de hartie: o napolitana, o briosa, o acadea de bat, o punga mica de biscuiti sarati, o punguta de porumb copt, un corn umplut, o punguta de cereale, un baton din fulgi cu fructe uscate, 2 pliculete de ciocolata calda, un pliculet mix pentru milkshake, o punguta de chipsuri, o alta punguta de chipsuri in forma de bastonase, un tub de mentosane, un baton ciocolata cu alune, un desert cu napolitana si umplutura, 2 perechi de chilotei colorati, 2 perechi de sosete colorate, un set de pixuri roz, o bacnota de 10 lei, o punguta de bomboane M&M, o cutie de suc, un pachet de biscuiti Oreo, o ciocolatica cu crema de lapte si  inca o punguta cu bilute din cereale invelite in ciocolata. Toate dulciurile sunt in varianta mini, iar asta se poate observa in poza de mai jos, in comparatie cu pixurile.
   Dupa ce am impachetat toate surprizele in pungutele de hartie, le-am capsat (ca sa nu poata fi desfacute in avans) si am lipit pe fiecare punguta un autocolant cu numar. In lipsa autocolantelor, numerele pot fi desenate direct pe punguta cu un marker sau cu o carioca.



   Am imbracat o cutie incapatoare cu hartie de ambalat cadouri si am asezat toate pungutele in ordinea numerelor. Gata! 😀
   Cutia am asezat-o pe comoda din camera junioarei si in fiecare zi fata a deschis punguta cu numarul zilei respective. Ardea de nerabdare sa le deschida pe toate, sa vada ce este in ele. In fiecare dimineata asta era primul lucru pe care il facea cand se trezea: deschidea o punguta 😀 Dulciurile primite in ziua aceea le lua la pachetel la scoala.


   Pentru sotul meu m-am gandit la un calendar "alcoolic" 😀 Am cumparat 24 cutii diferite de bere. Nu au fost doua la fel! 😀 A trebuit sa caut in vreo trei magazine pana am gasit 24 feluri de bere si le-am cumparat pe parcursul a 3-4 zile, dar am reusit. Am asezat toate cutiile de bere intr-o cutie de carton mare, invelita in prealabil in hartie de impachetat cadouri. Cutia este nevoie sa fie din carton gros, ba chiar trebuie intarit fundul si peretii cu inca un strat de carton, deoarece toate berile alea impreuna atarna greu. M-am chinuit un pic sa o aduc de unde o ascunsesem 😀 Ce-a mai ras sotul meu cand a vazut la ce m-a dus mintea! 😁


   Pentru el nu am mai avut autocolante cu numere, asa ca am stabilit o regula: trebuia sa inchida ochii si sa aleaga in fiecare zi o doza si nu avea voie sa verifice ce alte beri mai sunt in cutie  😀  I-a placut la maxim calendarul lui ♥♥♥



   Cu doze de bere am mai facut eu intr-un an un alt fel de tort, pentru fratele meu si poate fi vazut aici: Un altfel de tort (tort din cutii de bere)


   Anul acesta inca nu am pregatit calendare de advent, dar nu este timpul trecut 😀
   Mi-ar fi placut sa pot face unul cu cafea si ceai sau unul cu ornamente pentru brad (astfel impodobeam bradul in 24 de zile 😀), dar inca nu am stabilit cum le pot face. Idei sunt multe, important este sa te mobilizezi 😀

luni, 26 noiembrie 2018

Sofer incepator - cap. 1: Katiusa


   Luni, 1 octombrie 2018, am primit prin posta mult-ravnitul permis de conducere. Eram foarte mandra de mine si ma umflam in pene ori de cate ori eram felicitata pentru reusita. Acum eram tare nerabdatoare sa incep sa conduc cat mai repede.
   Ca sa incep sa conduc, aveam nevoie de masina 😋 La "vanatoarea" de masini renuntasem imediat dupa esecul primului examen pentru obtinerea permisului de conducere. Imi intrase mie in cap ca nu este bine sa ma mai uit de masina inainte de a obine permisul, pentru ca in eventualitatea unui nou esec voi suferi si mai tare. A doua zi insa, dupa ce am luat examenul, am inceput cautarea asidua pentru masinuta perfecta.
   Ca sa devina a mea, masina trebuia sa indeplineasca cateva conditii:
   - sa fie inmatriculata in Romania
   - sa fie pe benzina
   - sa nu coste mai mult de 1500 euro
   - sa aibe 4 portiere
   - sa fie o masina de mici dimensiuni
   - optional: sa fie rosie
   De ce aceste conditii?
   Conditia pretului este usor de inteles: atatia bani aveam si nu vroiam in ruptul capului sa facem imprumut la banca acum. Masina urma sa fie una de sacrificiu, pe ea urmand sa experimentez condusul fara instructor, cu toate greselile de sofer incepator ce urmau sa vina.
   Benzina - a fost un criteriu impus de sotul meu si eu am fost de acord, pentru ca nu mi se parea ca tipul de combustibil conteaza prea mult. Incepatoare, ce sa zic? 😁
   4 portiere - eu am insistat asupra acestui lucru. Mie imi vine foarte rau in masina cand conduce altcineva, indiferent daca sunt in fata sau in spate, dar mai ales in spate. Cred ca as fi murit daca as fi fost obligata sa merg pe  locul din spate al unei masini care nu are portiere in spate. Sa nu pot eu sa deschid geamul sau usa, sa trebuiasca sa astept sa se dea cel din fata jos pentru a putea cobori... Pe principul "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face", conditia celor 4 portiere a fost impusa de mine.
   Dimensiunile - nu-mi plac "vapoarele", adica genul ala de masina cu portbagajul cat o zi de post. Ne spunea cineva, cu bune intentii, ca intr-un portbagaj mare cari si putin si mult, dar intr-un portbagaj mic poti cara doar putin. Ok, are dreptate. Dar ce avem noi de carat? Fan la vaca? Familia noastra numara 3 persoane si jumatate (Pufica este si el inclus 😀 ) si stam in oras. O masinuta isi gaseste mai usor loc de parcare, consuma mai putin, este mai buna pentru o soferita incepatoare. Sotul meu a zis la fel 😀
   Culoarea rosie nu a fost o conditie in adevaratul sens al cuvantului, dar am sperat ca va fi rosie 😄
   Cautarea masinii a fost in sarcina mea, pentru ca eu urma sa o conduc si mie trebuia sa-mi placa. Nu am fost la targuri de masini. Am cautat pe olx si pe facebook marketplace. Pe langa conditiile deja stabilite, am adaugat inca una: masina trebuia sa fie din orasul meu. Nu aveam niciun chef sa ma duc la cuca macaii sa vad nu stiu ce "comoara" si nici nu aveam cu cine sa merg.
   Sotul meu insista un pic sa ma uit de un Matiz. I se parea masina perfecta mentru mine si nevoile noastre. Eu eram de acord, dar parca nu ma tragea inima spre un Matiz. Am gasit cateva astfel de masinute, chiar rosii, cu preturi faine, dar parca nu ma vedeam la volanul unui Matiz. Apoi mi-a iesit in cale pe olx un Mercedes-Benz clasa A, albastru, o frumusete, la 1150 euro ♥♥♥ A fost dragoste la prima poza ♥♥♥ Pentru ca indeplinea toate conditiile impuse de noi, am telefonat vanzatorului si am stabilit sa ma duc sa vad masina a doua zi. Sotul meu nu putea merge cu mine pentru ca lucra de dupa-masa, asa ca am vorbit cu tata sa mearga el cu mine. Eu urma sa-mi dau acordul pentru partea estetica, iar tata, ca un sofer experimentat ce este, urma sa fie atent la detaliile tehnice. Ei bine, masina nu arata deloc ca in poze. Nu stiu cand au fost facute pozele postate pe olx, dar masina prezentata arata groaznic, atat la exterior cat si la interior. Vanzatorul mi-o tot lauda ca are consum mic, ca merge brici, ca el o vinde doar de nevoie si cate si mai cate. Am fost foarte dezamagita in acea zi, mai ales ca era ziua in care primisem permisul de conducere prin posta 😐
   Mi se pusese pata pe tipul asta de masina acum, mai ales ca am vazut prin orasul nostru cateva exemplare superbe ♥ Pana atunci nici nu le bagasem in seama, dar dupa ce am inceput sa imi doresc o astfel de masina, parca doar astfel de masini mai vedeam pe strada. 😁Am cautat si am tot cautat, in fiecare zi. Pana miercuri. Miercuri am gasit pe facebook marketplace un Mercedes-Benz A140, rosu (!!!), cu 1250 euro negociabil. Am intrat in vorba pe messenger cu doamna care vindea masina si am stabilit cu dansa sa merg joi dupa-masa sa vad masina. In seara aia i-am aratat si sotului meu pozele masinii, i-a placut si lui foarte mult, dar mi-a zis sa nu ma entuziesmez prea tare pana nu vad efectiv masina.
   Si de data asta l-am rugat pe tata sa vina cu mine.
   De la prima vedere am hotarat ca asta va fi masina mea 😀 Mi-a placut foarte mult! ♥♥♥ Masina a fost intretinuta foarte bine si se prezenta intr-o stare impecabila ♥♥♥ Tata a fost de acord cu mine. Si lui i-a placut foarte mult! In plus venea si cu cauciucuri de iarna. Nu am batut palma pe loc, pentru ca aveam nevoie sa vorbesc si cu sotul meu. El imi zisese ca daca imi place, sa o iau. Totusi nu mi se parea corect sa fac achizitia fara sa il mai intreb inca o data 😀
   Seara i-am povestit entuziasmata sotului meu cat de frumoasa este masinuta si cat de mult imi place. El mi-a pus o serie de intrebari tehnice (ceva cu uleiul si distributia, aer conditionat si alte chestii), la care eu i-am raspun cu un zambet pana la urechi:
   - Este rosie! 😁
   El a inceput sa rada si m-a intrebat daca a vazut-o si tata si daca i-a placut si lui. Cand a aflat ca si tata si-a dat acceptul, si-a dat seama ca totul este in ordine. Prin urmare mi-a zis sa o cumpar daca imi place atat de mult, ca doar eu o voi conduce.
   A doua zi am cumparat masina 😀 Am dat pe ea 1200 euro, pentru ca am negociat un pic. Doar pretul initial era 1250 euro negociabil 😁
   Katiusa, bun venit in familia noastra! 


duminică, 11 noiembrie 2018

Carnetul de sofer - cap. 6: Dupa lupte seculare...


   Eram inca in stare de soc dupa ce m-am dat jos din masina si am urcat in dreapta. La volan s-a urcat instructorul din masina care ne urmarea si care a intrat urmatoarea in examen. A adus masina inapoi, in parcarea din care am plecat.
   Cand m-a vazut instructorul meu, a ramas foarte surprins. Apoi am vazut cum surprinderea se transforma in dezamagire, ba chiar batea bine in suparare. Ma simteam foarte vinovata. Nu am discutat prea mult pe marginea subiectului. Doar l-am intrebat cand ma pot duce la Sibiu pentru o noua programare.
   Inainte sa te reprogramezi pentru examenul practic, este obligatoriu sa faci trei sedinte de conducere (85 lei x 3 = 225 lei). La terminarea lor primesti o adeverinta care atesta ca le-ai facut, iar aceasta adeverinta o atasezi la dosar. Fara adeverinta aia nu ai ce cauta la birou pentru reprogramare. In plus, la noi reprogramarile se fac doar lunea.
   Pentru ca urma sa intru in concediu in 7 august (da, era o marti) si pentru ca nu vroiam sa-mi mai iau zi libera doar pentru drumul la Sibiu, am hotarat sa merg in 13 august. Intre timp am facut cele trei sedinte obligatorii si am primit adeverinta.
   Ma simteam foarte ciudat la volan acum, foarte dezamagita, neincrezatoare in mine si in reflexele mele, tematoare si rusinata la maxim. Florin a fost foarte dezamagit ca am picat, mai ales ca era foarte sigur ca voi lua examenul fara probleme. Totusi nu a insistat prea mult pe tema asta, ci s-a purtat profi si a incercat sa ma scoata din starea mea de c***at. M-a averizat ca la urmatorul examen emotiile vor fi si mai mari si ca trebuie sa ma concentrez si sa raman cat se poate de calma.
   In 13 august am fost la Sibiu si am facut reprogramare pentru proba practica a examenului auto.
   Acum multi ani, cand am facut prima data scoala de soferi, daca picai la traseu era obligatoriu sa mai dai sala inca o data inainte sa te reprogramezi pentru traseu. De data asta insa regulile s-au schimbat. Rezultatul "admis" la proba teoretica a examenului pentru obtinerea permisului de conducere este valabil pana la expirarea dosarului. Deci daca pici la traseu nu mai dai sala inca o data, doar te reprogramezi pentru traseu.
   Urmatoarea mea programare a fost in 26 septembrie. Treceau iar aproape 7 saptamani fara sa conduc. Bineinteles ca mi-am cumparat iar ore suplimentare, tot 6 (inca 510 lei). De data asta insa nu le-am mai imprastiat pe parcursul a doua saptamani, ci le-am concentrat in ultimele zile inaitea examenului. Florin a avut ideea geniala sa fac ultima sedinta de conducere chiar in ziua examenului.
   " Mergi foarte bine daca treci de incalzire. Hai sa lasam ultima sedinta chiar in ziua examenului si atunci o sa te simti mai sigura pe tine." - mi-a zis el si avea mare dreptate. La fiecare sedinta de conducere aveam nevoie de cateva minute sa-mi intru in mana.
   Cele 6 sedinte suplimentare au fost insa conduse de starea mea de agitatie in continua crestere. Faceam greseli de incepator si ma blocam. Parca nu mai stiam nimic si panica isi revendica rolul de stapana asupra mea. Nu reuseam sa ma calmez si prin urmare nu reuseam nici sa ma concentrez. Da, emotiile celui de-al doilea examen erau de zeci de ori mai mari decat emotiile experimentate la primul examen. Daca la primul examen am fost sigura ca il voi lua fara probleme, acum eram sigura ca voi pica iar.
   Cu cateva zile inainte de examen ii povesteam sotului meu prin ce trec si incercam sa-l fac sa nu-si faca prea mari sperante ca voi lua examenul asta. El mereu m-a incurajat si m-a sustinut sa fac scoala de soferi. Mereu imi spune ca sunt in stare sa fac tot ce imi propun si ca este ferm convins ca voi fi un sofer bun. Eu ii tot repet ca nu ma simt in stare si ca imi este frica. Atunci el m-a intrebat de ce anume imi este frica, de tot ii spun ca mi-e frica. Mi-e frica da condus, mi-e frica de Florin, mi-e frica de masina? Am stat si m-am gandit putin. Imi placea sa conduc, imi placea masina pe care faceam scoala si o stapaneam bine, iar Florin a fost un domn si mereu s-a purtat impecabil, deci nu simteam frica fata de el. Am realizat ca de fapt imi era frica de faptul ca nu mai eram sigura pe teoria invatata. Trecusera aproape 4 luni de la sustinerea examenului teoretic si eu nici nu m-am mai uitat pe lectii si nici teste nu am mai facut. I-am spus asta sotului meu si el mi-a raspuns razand ca atunci este cazul sa ma apuc de citit. 😁
   Exact asa am facut. M-am apucat de citit teoria si sa rezolv teste pe internet. In mod ciudat, increderea in mine a revenit 😃 Invinsesem frica!
   Nu, emotiile nu au disparut o data cu frica! Au mai ramas cu mine, dar mult diminuate.
   26 septembrie - ziua examenului. La 7:30 am inceput ultima ora de conducere. A decurs bine. La ora 9 eram in parcarea de unde se pleca in examen. Daca in iulie am fost prima intrata in examen, acum am stat in parcare cateva ore, chiar daca eram tot doar eu pe masina mea. Nu mai erau programati alti cursanti de la scoala mea sa dea examen pe masina pe care am invatat eu sa conduc. Incet incet se golea parcarea de masini si de cursanti. Putini erau declarati admisi. Eu reuseam sa ma controlez foarte bine si-mi tineam emotiile sub control.
   Putin inainte de 12:30 am fost strigata si eu in ultima coloana de examen. A plecat o masina cu doi cursanti, apoi era masina mea si inca o masina dupa noi cu o cursanta. Nu la prima trecere de pietoni, cea la care am picat eu in iulie, la a doua a fost oprita prima masina. Neacordare de prioritate pietonilor. A coborat fata respisa, a urcat la volan un domn si eu am fost trimisa in prima masina ca si martor. Domnul nu era prea bine pregatit, iar asta era usor de observat chiar si de mine. La podul peste calea ferata trebuia sa semnalizeze, sa se asigure si sa treaca pe banda din dreapta. Nu s-a asigurat si era sa ne pupam cu un camion. Inainte de statia de autobuz de la pod l-a pus sa opreasca si a fost respins. Urmam eu.
   M-am dus in masina mea si m-am pregatit pana a venit si examinatorul, domnul Costea. In spate a urcat martor doamna din ultima masina. Examinatorul a montat camera pe parbriz, mi-a verificat dosarul, am semnat o hartie si m-a pus sa-mi zic numele cu voce tare.
   "Cand sunteti gata, pornim."
   Scaunul si oglinzile erau reglate, mi-am pus centura, piciorul stang pe ambreiaj, piciorul drept pe frana, pornesc motorul, aprind pozitiile, semnalizez stanga, bag in viteza intai, las frana de mana, ma asigur si plec. Urma o portiune de drum intins, unde aveam ocazia sa ii arat ca pot sa merg cu a treia, asa ca am profitat de ocazie. Foarte putine sunt in orasul nostru portiunile de drum pe care ai ocazia sa mergi cu 50 km/h. In general se merge cu maxim 40 km/h. Pentru ca m-am descurcat foarte bine, am prins incredere si am lasat emotiile la spate. M-am comportat impecabil in trafic! Asigurare, semnalizare, am stat pe banda 1 ori de cate ori a fost libera, lasat incet la trecerile de pietoni.
   Ajungeam la o intersectie semaforizata, unde pe banda 1 mergeai la treapta, pe un drum ce trece peste calea ferata, iar pe banda 2 mergeai inainte. Pentru ca nu mi-a spus ca schimbam directia, am dat sa semnalizez sa intru pe banda 2, dar examinatorul m-a oprit si mi-a zis ca ramanem pe banda 1 si mergem la dreapta.
   Portiunea de drum pe care intram a fost multa vreme in reparatii. Peste linii se trecea foarte greu, calea ferata nu avea bariera si nu era semnalizata cu semnale luminoase si sonore, doar cu semnul stop. Drumul a fost dat in folosinta cu doua saptamani inainte de ziua examenului si era renovat, iar semnalele luminoase si sonore de la calea ferata erau acum functionale.
   Pentru ca venea trenul, luminile erau rosii si in fata mea erau oprite doua masini. Am stat putin, am realizat ca mai era de stat pana trece trenul, asa ca am scos masina pe liber si am lasat ambreiajul. Dupa ce a trecut trenul si s-a aprins lumina alba, am apasat ambreiajul, am bagat in viteza intai si am pornit dupa cele doua masini din fata mea. Cand sa trec de prima linie, examinatorul imi pune brusc frana. Eu m-am intors speriata spre el si el ma intreaba:
   " Si cu stopul cum ramane?"
   Eu initial am crezut ca glumeste, apoi am vazut in ochii lui ca vorbeste foarte serios.
   " Oprim la stop doar atunci cand nu merg luminile de averizare. Dar acum merge becul." - zic eu cu vocea tremuranda.
   "Ce bec? Unde ai vazut tu bec?" - ma intreaba el.
   Eu in continuare ma simteam ca la camera ascunsa si nu-mi venea sa cred ca omul asta nu a vazut ca merge becul. Statusem aproape 5 minute in fata liniei pana a trecut trenul!!!
   " Va rog sa ma credeti ca merge becul. Nu a mers pana acum, dar de curand au pus becuri si functioneaza."
   " Adica ma faci idiot?" - ma intreaba el vadit enervat la culme.
   Eu dau in balbaiala si ii dau inainte cu becul care merge.
   " Vrei sa-ti demostrez ca nu e niciun bec? Ia-o inainte si la sensul giratoriu te intorci inapoi!" - imi zice el hotarat sa-mi arate cine are dreptate.
   Pornesc masina, inainte de sensul giratoriu semnalizez stanga, ma asigur, intru, tin stanga pana fac turul complet al sensului, inainte sa ma apropi de iesire semnalizez dreapta, ies, opresc semnalizarea si tin tot inainte pana ajung iar la liniile de cale ferata. Las usor sa vada omul daca merge becul.
   "Mda, pe partea asta merge. Dar pe partea cealalta nu merge sigur! Am mai trecut azi pe aici!" - zice el nervos.
   Dupa ce trec liniile, o pune pe doamna care era martora sa se uite si sa spuna daca merge becul. Doamna se intoarce repede si spune "Nu!".
   Am crezut ca mor!!!
   In fractiune de secunda insa a revenit si a strigat "Merge! Merge!"
   "Inseamna ca merge intermitent. Am mai trecut azi pe aici si nu mergea" - zice hotarat examinatorul. Imi venea sa-i zic vreo doua!
   Restul examenului a decurs foarte bine: am intrat intr-o zona rezidentiala (20km/h si sens unic), prima la stanga (tot sens unic), prima la dreapta (trecere de pietoni si pieton 😁), cedeaza trecerea, pornire in rampa, mers cu spatele doar vreo 10 metri, intersectie cu stop, apoi la stanga, apoi la dreapta intr-o parcare, parcare cu spatele intre doua masini, iesit din parcare la stanga, oprit.
   "Semanti aici!" - imi zice examinatorul.
   Dupa ce am semnat se apuca sa traga liniute pe foaie.
   "18 puncte. Admis."
   😀😀😀😀😀😀😀😋
   A urmat o alta intamplare ciudata, in ultima masina, unde am fost martor doamnei care mi-a fost mie martor, dar nu o voi mai povesti deoarece nu cred ca mai are rost sa mi-o aduc aminte. Aveam ce-mi dorisem si asta era tot ce conta 😁


  Permisul mi-a venit luni, prin posta.
   Un singur lucru vreau sa mai spun: daca esti din Medias, vrei sa faci scoala de soferi si ai nevoie de o recomandare, eu iti recomand scoala de soferi Xpert Driver. Se face scoala adevarata si scoate sofer din tine. N-o sa-ti para rau! 😀

marți, 30 octombrie 2018

Carnetul de sofer - cap. 5: 12 minute, 7 saptamani, 53 secunde


   Pe 7 iunie, inarmata cu toate actele necesare si cu ceva emotii, am plecat la Sibiu sa sustin examenul teoretic pentru obtinerea permisului de conducere. Trenul a fost foarte aglomerat si s-a aglomerat si mai tare pe parcurs, deoarece urcau multi oameni din statii.
   Am ajuns la Sibiu putin dupa ora 9. De la gara pana la prefectura nu este chiar asa mult de mers daca stii pe unde sa o iei. La prefectura este mai mereu aglomeratie si trebuie sa te asiguri ca stai la coada corecta, altfel te trezesti ca ai stat o jumatate de ora la coada gresita si o iei de la capat. Musai sa fii sigur ca ai dosarul complet si actele valabile, pentru ca nu poti negocia un "va aduc hartia putin mai tarziu" cu nimeni.
   Treaba merge relativ repede si in general nu stai mai mult de 20-30 minute pana sa iti vina randul. Predai dosarul, dosarul este verificat, ti se face poza pentru permis, dai un specimen de semnatura, ti se inapoiaza dosarul si ti se da un biletel cu un cod de bare. Din acest moment esti liber sa "dai sala" in ce zi vrei sau crezi ca esti pregatit. Cine nu este din Sibiu, prefera sa dea examenul in aceeasi zi, pentru a rezolva totul cu un singur drum. Asa am procedat si eu.
   Sala de examinare este in alta cladire, vizavi de prefectura. Si acolo se sta la coada. Multi incearca sa ingrase porcul in ajun si stau cu cartile sau cu telefoanele lipite de ochi tot timpul pana cand le vine randul sa intre in sala. Pandesc cu frica fiecare deschidere de usa si urmaresc cu mare atentie fetele celor care ies din sala de examinare. Se bucura pentru fiecare om care iese bucuros si intra in panica cand vad ca multi ies tristi sau injurand.
   Ii urmaream si eu cu mare interes pe toti si ma intrebam cum de mai stau la coada cei care inca nu se stiu siguri pe cunostintele lor. Da, aveam si eu emotii, dar nu am simtit niciun moment nevoia sa mai citesc ceva inainte de a intra in examen. Venisem sa iau examenul ala, nu sa-mi incerc norocul.
   Din sala de examinare nu ieseau prea multi cu zambetul pe buze. Cei care erau declarati admisi mai ca dansau in jos pe scari si raspundeau cu zambet pana la urechi la toate intrebarile puse de cei care asteptau sa intre. Cei respinsi coborau scarile in graba si nu se uitau la nimeni. La un moment dat se faceau pronosticuri si se puneau pariuri pe urmatoarea tura de examinati ce urma sa iasa din sala 😄
   La examinare eram primiti in ture de cate 10 oameni. In anticamera ne-a pus sa semnam intr-un caiet de prezenta, ne-a spus sa ne lasam bagajele pe scaunele de acolo, sa pregatim dosarul si biletul cu codul de bare si sa ne oprim telefoanele. Cei care aveau ochelari de soare si/sau sepci au fost pusi sa le dea jos. Imediat cum se elibera un calculator din sala de examinare, intra unul dintre noi.
   In general oamenii nu stateau mult in fata calculatorului. Multi picau destul de repede. Foarte rari cei care stateau sa gandeasca intrebarile si sa profite de cele 30 de minute legale.
   Am ajuns si eu la rand. Se eliberase primul calculator de pe partea dreapta. Am pus biletelul cu codul de bare sub monitor, in dreptul cititorului de bare, si pe monitor au aparut datele mele. Am dat biletelul la o parte, am raspuns la intrebarile de acomodare si a inceput testul. In urechi imi auzeam inima cum bate, imi tremurau mainile si fata parca imi luase foc. Un nene de la un calculator din spatele meu tot facea nefacute si cel care ne supraveghea il tot certa si il ameninta ca il scoate din examen. Parca ma certa pe mine! Ma simteam de parca am furat ceva 😂 Am citit prima intrebare de trei ori si nu am inteles nimic. Efectiv imi fugeau cuvintele sub ochi! Bine ca am avut inspiratia sa o sar si sa trec la urmatoarea 😄 Mi-am dat seama ca intram in panica fara motiv, am inchis ochii, am respirat adanc si am inceput sa ignor tot ce se intampla in jurul meu. M-a ajutat si faptul ca s-a facut liniste intre timp.
   Urmatoarele 21 de intrebari au fost floare la ureche si le-am rezolvat imediat. Apoi o domnisoara l-a intrebat ceva pe supraveghetor. Acesta i-a raspuns un pic cam obraznic, domnisoara nu s-a lasat jignita, au fost schimbate cateva replici taioase, atentia mea a zburat pe fereastra. In loc sa bifez doua raspunsuri corecte la intrebarea 22, cum trebuia sa fac, am bifat doar unul si am apasat butonul "Trimit raspunsul". Poc! La contorizarea raspunsurilor date, in dreptul raspunsurilor gresite, aparea acum cu rosu numarul 1. Panica! Dau sa rezolv problema, citesc la repezeala urmatoarea intrebare, bifez raspunsul, apas "Trimit raspunsul" si poc! 2 raspunsuri gresite!!!!!!!!!!!!!!!
   O sa pic! - mi-am zis cu ciuda.
   Mai aveam de raspuns la trei intrebari, din care una era cea pe care o amanasem la inceputul examenului. Atunci m-am uitat la cronometrul din coltul din dreapta sus al monitorului si am vazut ca trecusera doar putin peste 9 minute. Am inchis ochii, am respirat iar adanc si mi-am dat timp.
   Hai, concentreaza-te! Inca nu este totul pierdut!
   Cu foarte mare atentie am citit urmatoarele intrebari si am realizat ca le stiu raspunsurile, prin urmare am raspuns corect la toate trei, inclusiv la cea pe care nu o intelegeam la inceput 😉
   ADMIS!!!!! 24 raspunsuri corecte, 2 raspunsuri gresite, 12 minute de examen.
   Dupa ce esti declarat admis, pe monitor apar intrebari cu privire la locatie si data la care poti sustine proba practica, adica traseul. Am ales prima data diponibila (25 iulie), iar dupa ce am terminat cu programarea pentru traseu, i-am dat supraveghetorului dosarul. Mi-a trecut pe fisa de examinare data la care am sustinut examenul si punctajul obtinut.
   7 saptamani - atat trebuia sa astept pana la data la care urma sa dau traseul. Era prea mult sa stau atata timp fara sa conduc si apoi sa intru direct in examen, asa ca mi-am cumparat ore suplimentare de conducere. 85 lei/sedinta, 6 sedinte, 510 lei in total. Le-am facut pe parcursul a doua saptamani, cele dinaintea examenului. La volan eram ok, dar tot aveam nevoie de "incalzire" 5-10 minute.
    In orasul nostru proba practica pentru obtinerea permisului de conducere se da doar in zilele de miercuri. Examinatorii vin de la Sibiu.
   In 25 iulie, la ora 9 m-am prezentat la scoala de soferi unde am invatat. Aveam la mine dosarul complet si buletinul. Am avut grija sa-mi scot alt cazier de la politie, deoarece cel scos in ianuarie expira. De la scoala am plecat cu instructorul si cu masina pe care am invatat sa conduc, catre parcarea de unde se pleca in examen. El a condus si pe drum mi-a mai dat cateva sfaturi. Nu-si facea griji ca nu iau examenul, pentru ca era de parere ca sunt bine pregatita si merg bine. Si eu eram destul de sigura pe mine 😊 Aveam emotii, dar destul de mici. Pe la 10 fara un sfert au aparut si examinatorii. Au citit listele, s-au prezentat, au dat cateva indicatii, apoi ne-am indreptat catre masini. Pentru ca pe masina mea eram doar eu, adica nu mai era nimeni de la scoala mea ce trebuia sa dea examen pe aceeasi masina, am fost desemnata prima pentru examinare.
   A urcat examinatorul in dreapta, martorul in spate. Mi-a verificat dosarul si buletinul, am semnat vreo doua hartii, a montat pe barbriz tableta si mi-a zis sa-mi spun numele cu voce tare, apoi mi-a zis ca putem pleca daca sunt gata.
   Scaunul, oglinzile, centura, piciorul stang pe ambreiaj, piciorul drept pe frana, pornesc motorul, aprind pozitiile, semnalizez stanga, bag in viteza intai, las frana de mana, ma asigur si ies din parcare. In fata, la 3 metri am cedeaza trecerea. Las masina incet, ma asigur si semnalizez dreapta. Ma incadrez pe banda mea, inca 3 metri si opresc la stop. Ma asigur, semnalizare stanga, pornesc, ma incadrez, apoi semnalizare dreapta (fara semn de circulatie de data asta), inca 5 metri, iar stop. Semnalizare stanga, ma asigur, pornesc, acceleratie, a doua, 10 metri, semnalizare dreapta, stop. Ma asigur, ies in strada principala pe prima banda, opresc semnalizarea, accelerez, cand sa schimb in a doua imi pune frana examinatorul. Trecere de pietoni si pieton pe trecere.
   "Dupa trecerea de pietoni trageti pe dreapta" - imi zice sec.
   53 de secunde - atat am apucat sa conduc.

joi, 25 octombrie 2018

Carnetul de sofer - cap.4: Mai e mult pana departe


   15 sedinte de conducere - atatea sunt incluse in taxa de scolarizare.
   Orele de conducere au fost un stres foarte mare pentru mine la inceput. Cand stiam ca am conducere, nu mai eram buna de nimic in ziua aia. Parca ma duceam la taiere! Ceea ce era cel mai ciudat, era ca nu-mi era frica de condusul efectiv ci de parerea instructorului despre mine. Presupuneam ca omul ala nu ma vede cu ochi buni la volan si asta ma demoraliza. Asteptam tot timpul sa-mi confirme ca ceea ce fac fac bine, iar cand nu primeam aceste confirmari ma napadea nesiguranta si amnezia temporara.
   Aveam un blocaj cu plecarea de pe loc si nu reuseam sa trec peste asta. De fapt nu aveam probleme cu plecarea de pe loc. Imi reusea mereu. Problema era la prima plecare de pe loc, adica prima chestie care confirma inceperea sedintei. Ajugeam la scoala gata agitata si stresata, ferm convinsa ca nu fac nimic bine si ca voi conduce ca o cizma. Urcam in masina si in timp ce imi reglam scaunul si oglinzile imi repetam neincetat: "Respira! Respira! Respira!". Cred ca mai mult ma agitam, pentru ca efectiv imi simteam inima in urechi, batand tot mai tare. Urca Florin in dreapta, imi puneam centura si cand auzeam "Pornim.", ma blocam. Parca ma pocnea cineva in moalele capului si nu-mi aduceam aminte nimic. Imi ardea fata si transpiram cum n-am transpirat niciodata. Usurel punea stapanire pe mine panica.
   Instructorul insa, om cu experienta, care sigur vazuse multe la viata lui (chiar daca este doar cu cativa ani mai mare decat mine), nu ma lua peste picior, nici nu tipa la mine, ci imi spunea pe ton calm ce sa fac: "Piciorul stang pe ambreiaj, piciorul drept pe frana, pornesti motorul...". Si plecam 😏 Tonul lui reusea sa ma calmeze indeajuns de mult incat sa incep sa-mi aduc aminte ce am de facut. In timpul sedintei insa, tonul lui devenea mai ferm si cumva ma intimida. Reuseam sa raman concentrata, dar nu primeam doza atat de necesara de recunoastere. Asa ca faceam iar vreo nefacuta.
   La a treia sedinta nu am reusit sa ma calmez si prin urmare faceam tot ce nu trebuia sa fac. Semnalizam stanga si o luam in dreapta, nu m-am asigurat, mi-a murit motorul in sensul giratoriu... Dupa 15 minute de la plecare i-am spus instructorului ca nu mai pot si ca opresc masina. El mi-a zis ca nu pot sa opresc pentru ca sunt pe pod si ca sa fiu mai atenta. Am oprit masina imediat ce s-a putut si cand m-a intrebat ce s-a intamplat, mi-au dat lacrimile. Nu reuseam sa leg doua cuvinte inteligibile, atat eram de terminata. I-am spus cat sunt de stresata, ca nu dorm noaptea cand stiu ca am conducere a doua zi, ca raman fara aer cand urc in masina, ca am un blocaj la plecarea de pe loc pentru ca sunt sigura ca nu am inteles cum se procedeaza corect si ca nu cred ca voi invata vreodata sa conduc. El s-a uitat la mine putin mirat. Nu se astepta la asta.
   Asteptam sa primesc confirmarea de la el ca am dreptate si ca nu am stofa de sofer, dar raspunsul lui m-a lasat masca. Mi-a zis ca nu stie de unde mi-au venit ideile astea, ca nu imi intelege stresul si panica, mai ales ca ma descurc foarte bine si conduc minunat cand reusesc sa ma concentrez. El este acolo sa ma ajute si sa-mi raspunda la intrebari, deci daca am nelamuriri pur si simplu sa intreb sau sa cer repetari. Este normal sa fac greseli in timpul orelor de conducere pentru ca sunt incepator si acum invat. Nu este cazul sa ma concentrez asupra greselilor, ci asupra rezolvarilor si daca ceva nu-mi iese acum, cu rabdare, atentie si prin repetitie o sa-mi iasa 😉 Nu sunt sigura ca am inteles plecarea de pe loc, o repetam pana simt ca am inteles 😊 O jumatate de ora mai tarziu si vreo 10 plecari de pe loc, atat pe loc drept cat si in rampa, fata si-a intrat in mana si zambea 😝
   Imi aduc aminte ca in timpul unei ore de legislatie profesorul ne-a spus ca cele 15 sedinte obligatorii de conducere sunt prea putine pentru a invata cu adevarat sa conduci, asta pentru ca in primele 5-6 sedinte incepatorul se concentreaza mai mult asupra miscarilor pe care trebuie sa le faca si se invata cu masina. Abia dupa a 6-a sau a 7-a sedinta, cand este cat de cat sigur pe miscarile lui, incepe sa fie atent la ce se intampla in jurul lui: semne de circulatie, pietoni, biciclisti, obstacole... Acum ii dau dreptate! Mie mi-au trebuit patru sedinte sa retin care este stanga si care este dreapta, trei sedinte sa simt ca am inteles plecarea de pe loc, 6 sedinte sa prind curaj sa merg cu mai mult de 30km/h, 10 sedinte sa simt ca stapanesc volanul si ca ma pot relaxa. Ma concentram asupra a ceea ce trebuia sa apas sau sa misc si prea putin asupra mediului inconjurator. Dupa ce am inceput sa ma simt mai confortabil la volan si m-au intrat un pic in reflex anumite miscari, abia atunci am inceput sa fiu atenta la drum.
   Inutil sa mai spun ca pana la urma n-a fost "dracul atat de negru" si am devenit un sofer destul de bun, cumva sigur pe el si aproape relaxat la volan. Ce departe mi se pareau primele ore de conducere 😋
   Cand mai aveam doar vreo 3 sedinte de conducere l-am intrebat pe Florin cum de se asteapta examinatorii sa stii sa conduci perfect dupa doar 15 sedinte de conducere si daca nu ar trebui sa fie mai ingaduitori la examen. Este bine stiut ca "traseul" este luat de foarte putini incepatori din prima. Florin mi-a zis atunci un mare adevar: cele 15 sedinte sunt obligatorii, adica nu poti intra in examen daca nu le-ai terminat, dar asta nu inseamna ca daca nu te simti sigur pe tine la volan esti obligat sa intri in examen imediat dupa ce ai terminat cele 15 sedinte. Nu te opreste nimeni sa iei ore suplimentare daca simti ca ai nevoie 😊
   La terminarea orelor de conducere, la sfarsitul lunii mai, am dat iar un mic test, asa, pentru confirmarea nivelului la care am ajuns si pentru a mi se putea incheia dosarul. Mai trebuia adaugata la dosar chitanta prin care dovedeam ca am platit contravaloarea permisului de conducere - 68 lei. Am platit aceasta taxa la posta, unde am platit si un comision de cativa lei pentru tranzactie. Pe documentul de plată vor fi inscrise obligatoriu urmatoarele informatii: codul numeric personal, numele si prenumele persoanei beneficiare a serviciului solicitat, contul IBAN, codul fiscal al Institutiei Prefectului, suma si tipul documentului pentru care se efectueaza plata. Dupa ce am adus si aceasta chitanta, am mai semnat ceva hartii si am primit dosarul de la secretariatul scolii. Dosarul plic cuprindea: fisa medicala completata, fisa de scolarizare (Atentie! Este valabila un an de la terminarea cursurilor, nu de la inceperea lor!), certificatul de cazier judiciar in termen de valabilitate (Atentie! Cazierul este valabil doar 6 luni de la data eliberarii!), chitanta de plata a contravalorii permisului de conducere, copie buletin si cerere tip completata la incheierea dosarului.
   Pana de curand, mai precis pana miercurea trecuta, locuitorii judetului Sibiu care doreau sa sustina examenul teoretic pentru obtinerea permisului de conducere erau nevoiti sa se deplaseze la Sibiu pentru a face acest lucru, in zilele de luni sau de joi. De saptamana trecuta s-a deschis si la Medias un centru de examinare teoretica, care are program doar miercurea, de la 10 la 16.

Cele mai citite articole din acest blog