luni, 1 aprilie 2013

Padurea norvegiana - Haruki Murakami


Cartea asta mi-a fost daruita de Maria. Nu am citi pana acum nici o carte scrisa de Murakami, desi auzisem cand si cand de acest autor. Inainte sa mai scriu ceva impresii si ganduri despre cartea asta, acum mai asezate si mai sedimentate, vreau sa pun si aici, pe blog, reactia mea din primele minute dupa terminarea cartii:

Am terminat Padurea norvegiana acum doua minute si instantaneu am deschis mailul sa-ti zic de ea.
Cartea asta mi s-a parut ceva foarte delicat si fragil, un jurnal foarte intim si detaliat. Mi-a placut cum a fost scrisa si am urmarit fara dificultate toate intamplarile. Nu cred ca am mai citi o carte atat de profunda, in care sa ma regasesc in unele trairi si ganduri.
Multumesc Maria pentru cadoul tau! Ai fost foarte inspirata cand ai ales cartea asta sa mi-o daruiesti :) Poate am avut si eu starea de spirit necesara? Probabil. De doua saptamani dorm foarte rau. Ma tot trezesc in timpul noptii si tin ochii cu forta inchisi, doar doar voi adormi la loc. Diminetile mi-s din ce in ce mai grele si efectiv trebuie sa trag de mine ca sa ma ridic din pat. Tot ritualul de dimineata il am pe pilot automat :)
Citind cartea asta am avut parte de cateva momente de liniste, fara ganduri, fara palpitatii, fara stres. A fost ca o alinare a capului meu obosit si a starii mele de om antisocial si tafnos.
Cam astea-mi erau gandurile imediat dupa ce am terminat de citit cartea asta si nu mi s-au schimbat deloc de atunci.
Mi-a placut la maxim cum a fost scrisa povestea, cum s-au desfasurat lucrurile si cum totul parea atat de normal si de real. Desi contine si scene mai deocheate, ele nu au iesit in evidenta prin descrieri ce te fac sa rosesti sau sa te scarbesti, ci sunt parte integrala din poveste, facand-o si mai normala, si mai reala.
Sa zic ca l-am inteles pe Watanabe de ce a iubit-o atat de mult pe Naoko, de ce o tot cauta pe Midori, de ce se tot culca cu diferite fete si de ce coresponda cu Reiko? Ei bine, l-am inteles perfect. Tot ce i se intampla asa trebuia sa se intample, asa i-a fost scris, asa era normal.
Nu am simtit ca este o carte trista, chiar daca moartea pandea la fiecare colt de pagina. Am simtit-o ca pe o carte sensibila, delicata, fragila, speciala si intima. M-a deconectat de la ale mele si mi-a daruit momente de calm si luciditate.
Da, mi-a placut cartea asta mult de tot si o recomand oricui imi cere parerea.
Am inteles ca a fost facut si un film dupa aceasta carte si mi-am propus sa-l vad. O sa va zic daca a avut acelasi impact asuprea mea :)

4 comentarii:

  1. Crisa, sa-ti fie de bine! Macar o carte murakamoasa de ti-ar mai iesi in cale. Is tot cu pisici, sex, muzici si mancare, dar au mult mai multe din lumile alternative, ce par atat de reale, povesti pentru oameni mari. Are pe pagina de facebook(pare sa fie a lui) referinte. Si sa nu-l ocolesti nici pe frate-su Ryu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria, daca mai citesc una vei fi prima care va afla :) O sa-l caut si pe Ryu :)

      Ștergere
  2. Interesant review, Crsistina!

    RăspundețiȘtergere

Cele mai citite articole din acest blog

Cititori