marți, 1 octombrie 2013

O zi - David Nicholls


Iata ca a venit momentul in care ma pot lauda ca am reusit sa citesc aceasta carte.
Inca din prima jumatate a anului 2011 sta in asteptare in teancul permanent de carti de pe birou. In acel teanc tin cartile care asteapta sa le citesc si sa nu va ganditi ca sunt aceleasi carti de ani de zile. Sunt o devoratoare de carti, prin urmare teancul este in continua modificare a inaltimii si compozitiei. Cartea asta insa nu s-a lipit de mine neam! Citeam cateva pagini si o abandonam in favoarea altei carti. O amanam mereu, in asteptarea unei zile perfecte pentru ea.
Timpul a trecut pe nesimtite si am ajuns in a doua jumatate a anului 2013. Eram deja satula si incepuse sa ma streseze cartea asta permanenta din teanc. Prin urmare am luat-o cu mine in scurta vacanta de la inceputul lunii septembrie, cu gandul ca drumul lung pana la destinatie este perfect pentru a duce la bun sfarsit si acest proiect. Inutil sa spun ca nici nu m-am atins de ea nici pe drumul de dus si nici in destulele momente linistite din vacanta. Deja ma resemnasem la gandul ca asta va fi prima (si sper ultima!) carte care va ramane necitita.
La intoarcerea din vacanta, in tren.
Ma astepta un drum lung, de 9 ore, intr-un vagon staul, plin de oameni galagiosi, de mirosuri dubioase si de nervi intinsi la maxim. Mizerie, curent, galagie = mersul cu trenul Mangalia- Oradea, la clasa I. Nu mai zic de biletul pe care am platit o mica avere si nu mai zic de frigul pe care l-am indurat pentru ca nenea nasu' nu stia cum sa opreasca aerul conditionat. O sa zic in schimb ca ala a fost momentul perfect sa reincep cartea buclucasa. Nici nu am simtit cand a trecut timpul! Am fost atat de captivata de poveste, ca cele 9 ore petrecute in tren mi s-au parut mult mai putine. Dragoste neimpartasita, viata neplanificata, intamplari hilare sau foarte triste, trairi puternice si profunde, descrieri captivante, tradari, franturi de viata si de relatie in evolutie - toate sunt incluse cu maiestrie in cartea asta.
Autorul reuseste, cu succes as spune, sa impleteasca si sa lege intre ele zilele mai multor ani, mai precis zilele de 15 iulie. Emma si Dexter, Dex si Em - doi oameni care-si traiesc viata cand impreuna, cand separat, uniti fiind de o legatura puternica, invizibila si greu acceptata de amandoi. Finalul este usor previzibil dar totusi socant si logic. Pana la final insa, povestea ramane captivanta, facandu-te sa citesti mai departe, macar pentru a afla ce s-a intamplat in 15 iulie al altui an.
Este o carte foarte frumoasa, pe care o recomand! Acum nici nu stiu sa mai explic care a fost motivul pentru care am amanat-o atata timp. Sa nu faceti ca mine! Cartea merita citita!

S-a facut si un film dupa aceasta carte, film pe care inca nu l-am vazut pentru ca am vrut sa citesc mai intai cartea. Sambata il am in plan pentru vizionare.


2 comentarii:

  1. Aceeasi zi a altui an? Nici zilele de Craciun or nastere nu m-as pricepe sa mi le amintesc exact pe trei ani in urma:) In schimb, aveam o colega de camera la camin care putea incepe cu "anu trecut, pe vreme asta, era soare si noi la ora doua am fost la piesa x" or " cum sa nu-ti amintesti? e ziua aia in care o plouat cu galeata si noi am copt gogosi"?!!!! Am credinta ca de ne-am putea privi trairile de la o oarece inaltime am identifica si noi firele invizibile ce ne calauzesc ratacirile:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria, eu am o memorie selectiva si pot spune ca imi amintesc exact cateva zile memorabile din anii trecuti. Nu ma intreba insa ce am facut acum doua zile, ca n-as stii sa-ti raspund :P
      Sunt persoane care-si amintesc tot, cu lux de amanunte, si eu am intalnit :) Noi nu suntem printre ele :P

      Ștergere

Cele mai citite articole din acest blog

Cititori