Am fost inspirata sa scriu acest articol-interviu, dupa ce am citit un articol pe aceasta tema pe Monkey See Monkey Do Monkey Wear. Intrebarile fac parte dintr-un interviu care se presupune ca a fost luat unor doamne ce au fost dispuse sa vorbeasca, sincer si fara perdea, despre cum este sa fii gras in ziua de azi. Desi articolul este bun, s-au ridicat cateva semne de intrebare cand s-a observat ca doamnele in cauza au raspuns ca si anonime. De aici dilema: doamnele chiar vorbesc in cunostinta de cauza sau sunt doar doua doamne care au raspuns cam cum ar raspunde o grasuta? Ei bine, s-a nascut o mica revolutie si doamne reale, grasute, care nu s-au ferit sa-si arate identitatea, au raspuns si ele la intrebarile din interviu, publicand raspunsurile lor pe blogurile personale. Ma alatur acestei miscari si voi raspunde si eu intrebarilor din interviu.
Va anunt ca va fi un articol foarte lung!
1. Cum te simti cand femei din jurul tau se plang ca se simt/sunt grase?
Stiti ce este curios? Nu am auzit niciodata o femeie plinuta plangandu-se ca este grasa! Astfel de plangeri le aud de la doamne si domnisoare care (si aici sunt foarte rautacioasa, imi cer iertare!) la mesele principale mananca compot de scobitori. Cum sa ma simt eu, mandra purtatoare de marime XL, cand o sirena marimea XXS se plange la mine "Vaaaaaaai, ce grasa sunt!!! Ma simt ca un purcel!Uite ce burta am facut!" ??? Trebuie sa recunosc ca ma enervez foarte tare. Cu toate acestea reusesc sa ma calmez, sa zambesc frumos si sa imi musc limba ca sa nu-i spun vorbe pe care apoi sa le regret. Inghit in gol si gandesc " Toate slabanoagele se plang ca sunt grase!"
2. Cum s-a schimbat imaginea corpului tau de cand ai terminat scoala?
Nu-mi aduc aminte sa fi fost vreodata altfel decat grasa. In timpul scolii am suferit mult din cauza acestui fapt si m-am straduit foarte mult sa fiu acceptata in diverse grupuri. Nu am avut niciodata prieteni cu adevarat si am devenit foarte nesigura pe mine. Nici parintii mei nu au stiut cum sa abordeze problema si in general au fost siguri ca ma descurc foarte bine singura. Rezultatul? M-am refugiat in carti si in visare, am inceput sa fac haz de greutatea mea si am devenit singuratica. Mancam pe ascuns, iar cand eram de fata cu altii ciuguleam ca o vrabiuta. Imi era rusine de mine, de foamea mea si de tot. Urata perioada!
In liceu exeprimentam tot felul de diete, dar pentru ca vroiam rezultate rapid si nu le capatam, eram mereu demoralizata si ma consolam tot cu mancare. Ma deranjau foarte mult si remarcile parintilor si neamurilor, care parca nu vedeau nimic bun la mine, ci doar o grasuna care baga in ea ca sparta. Nu era intrunire la care sa nu fiu "atacata" si asta ma afunda si mai mult in depresie. Ma razbunam mancand si mai mult, doar pentru a le dovedi ca eu fac ce vreau eu, nu ce vor altii.
Minte de copil, ce pot sa zic? Eram foarte influentata de parerea celorlalti despre mine, dar in loc sa fac ceva sa le schimb imaginea despre mine, ma incapatanam sa fac exact pe dos.
Acum, dupa o gramada de ani de la terminarea scolii, sunt o plinuta la dieta, care nu stie sa accepte un compliment, pentru simplul fapt ca nu-l crede. Sunt insa mult mai increzatoare in mine si am inteles ca nu ma razbunam pe ceilalti cand mancam, ci imi faceam mie rau. Este greu procesul de vindecare, dar am mare noroc cu un sot care ma iubeste asa cum sunt si care nu pierde niciodata ocazia sa-mi demostreze ca ma iubeste cu adevarat. Pentru el kilogramele mele nu au fost un impediment si cu ajutorul lui am inceput sa ma privesc cu alti ochi. Acum nu mai sunt un monstru!
Tot raul spre bine, datorita acestor experiente, ma pot lauda acum ca sunt o mama deschisa la minte, care isi creste copilul bine, invatandu-l sa aibe incredere maxima in el, sa fie corect cu ceilalti si sa nu judece gratuit.
3. Ai incercat sa tii dieta? Ce s-a intamplat?
Daaaa! Am incercat o gramada de diete! Am baut apa in care lasam la inmuiat peste noapte atatea boabe de orez cate kilograme vroiam sa slabesc, am mancat cateva zile la rand doar ciorba de varza (ingrozitoare!!!), m-am infometat, am baut apa calda cu lamaie, inghiteam inainte de fiecare masa principala un catel de usturoi si o lingura de otet de mere... Cred ca nu a fost vreo chestie ciudata pe care sa nu o fi incercat! Astea au fost in adolescenta. Dupa ce m-am maritat am fost de cateva ori la doctor si mi-au facut o dieta personalizata. Rezultatul acestor multe incercari: am ajuns la 117 kilograme!!! De ce? Pentru ca nu dadeau rezultate atat de repede dupa cum imi doream, le abandonam rapid si ma consolam cu mancare multa.
In acest moment tin dieta Dukan. Ma simt mai bine ca oricand, mi-am schimbat total garderoba, primesc mereu complimente si... stagnez intr-o veselie de la sarbatori. Da, incep sa ma demoralizez pentru ca incepusem sa ma obisnuiesc cu ritmul de slabire. Inca nu am ganduri de abandon, dar simt ca sunt in pericol de a recidiva. Ma tot impulsionez cu gandul ca cele 27 de kilograme date jos sunt un soc prea mare pentru corpul meu, ca atare are nevoie de foarte mult timp pentru acomodare. Pana acum a mers!
4. Crezi ca greutatea ta este ceva total/partial genetic?
Sunt sigura ca NU este ceva genetic! In cazul meu singurul pe care pot sa dau vina pentru greutatea mea, este obiceiul alimentar prost. Nimeni din familia mea nu este si nici nu a fost obez.
5. Te consideri sanatoasa? Au fost situatii in care oamenii au presupus, doar uitandu-se la tine, ca esti bolnava?
Sunt sanatoasa! Am un dosarel plin cu rezultate la analizele facute de-a lungul timpului, care dovedesc ca sunt sanatoasa.
Nu m-am intalnit cu situatii in care oamenii au presupus ca sunt bolnava.
6. Parintii tai te sustin in deciziile tale privind greutatea? Mereu te-au sustinut?
Parintii mei nu au inteles niciodata prin ce trec si au considerat ca, prin simplul fapt ca-mi interzic sa mananc sau ma ameninta ca "ajung cat un tanc si nimeni n-o sa se mai uite la mine", problema este rezolvata. Credeau ca fac bine procedand asa, prin urmare nici nu au incercat o alta abordare. Imi pare rau s-o zic, dar nici acum nu si-au schimbat tactica si aplica aceeasi metoda si cu nepotii. M-au aplaudat cand am inceput dieta si au fost foarte mandri cand am reusit sa slabesc, cu toate astea tot nu si-au pierdut tonul critic si ma simt monitorizata la fiecare intalnire. Este un pic stresant, dar a devenit o obisnuinta si acum nu mai dau asa mare importanta.
7. Cum crezi ca ar putea fi imbunatatita oferta de haine pentru oamenii grasi?
Ca sa fie imbunatatita, oferta ar trebui sa existe, ori ea este aproape inexistenta. De foarte multe ori m-am vazut nevoita sa-mi cumpar haine de la raioanele pentru femei gravide sau de la magazinele second hand.
Acum doi ani am fost nasa de cununie. Sa va povestec epopeea prin care am reusit sa-mi gasesc o rochie? Trebuia sa vedeti fata vanzatoarelor cand "indrazneam" sa le intreb de un numar mai mare! Ma masurau de jos in sus si apoi imi raspundeau contrariate " Pentru dumneavoastra? Nuuuu.", cu un nuuu plin de repros amestecat cu mila si sila. Efectiv te faceau sa te simti ca ultimul om! Inmultiti asta cu 20-30 de magazine si vedeti unde ajungeti.
Sunt femei in orasul asta, in judetul asta, in tara asta, in lumea asta, care erau si mai grase ca mine. Oare este chiar asa o mare indrazneala sa ai pretentia sa-ti cumperi o rochie din magazin???
Daca ai norocul sa gasesti ceva care sa te incapa, arata ca un sac sau ca o pijama supradimensionata. Ce clasic, ce moda, ce croiala? Indraznesti? Fii multumit ca ai gasit ceva si nu trebuie sa umbli in pielea goala!
Deci, dragi patroni si creatori de moda, ganditi-va ca si grasii vor sa arate bine. Nu-i imbracati ca niste clovni , nu-i lasati la voia intamplarii, oferiti-le posibilitatea sa aleaga si sa cumpere de la voi!
8. Crezi ca femeile plinute sunt judecate altfel de cum sunt judecati barbatii plinuti?
Da. Femeile plinute nu au nici o sansa in fata angajatorilor, pe cand barbatii nu sunt judecati dupa greutate. Femeile plinute sunt considerate puturoase, neingrijite, neglijente si implicit proaste. Barbatii plinuti sunt considerati puternici, frumosi si impozanti.
9. Crezi ca oamenii tind sa eticheteze grasii intr-un anume fel?
In general oamenii tind sa eticheteze si sa judece. Cand se uita la o persoana grasa, automat presupun ca acea persoana este lenesa, neingrijita, urat mirositoare, ca nu o duce mintea si ca nu merita sa-i dai atentie. Cat de tare se pot insela!!!
10. Cine si cand ar trebui sa-si exprime ingrijorarea cu privire la greutatea cuiva?
Ingrijorare este una si ridiculizare este alta. Daca chiar te ingrijoreaza greutatea altuia, gasete o metoda prin care sa-ti exprimi aceasta ingrijorare, fara a folosi cuvinte batjocoritoare si fara a jigni. Daca vrei doar sa scoti ochii sau doar sa fii rau fara motiv, mai bine abtine-te!
11. Care este cel mai urat lucru care ti-a fost spus cu privire la greutatea ta?
" Cred ca ti s-a urcat grasimea la cap si acum vorbesti numai tampenii!" - asta imi vine acum in minte, desi au mai fost multe altele.
12. Cum ai raspuns?
" Daca mintea ta ingusta te impiedica sa vezi realitatea si atata gandesti, atunci imi irosesc timpul cu tine." - asta cu voce tare, zambind frumos. In gand insa : "#%#$$##%%!!!!"
13. Ce spun oamenii care te complimenteaza sau ce-ti doresti sa auzi?
Va vine sa credeti sau nu, am primit si primesc in continuare complimente, atat de la barbati cat si de la femei. Nu stiu cum sa le primesc pentru ca nu le cred, chiar daca sunt asigurata ca sunt sincere. La capitolul acesta mai este un pic de lucru.
14. Iti faci prietene dupa criteriul " cat mai asemanatoare mie" ?
Nu. Nu am prea multe prietene, dar cele pe care le am nu sunt alese dupa acest criteriu. Motive mai reale si mai puternice ne-au legat prietenia. Nu cred ca as rezona cu o alta fata/femeie doar pentru ca o inteleg si inteleg prin ce trece pentru ca este grasa. Trebuie sa fie ceva mai mult de atat.
Nu m-am inconjurat de prietene grase doar pentru a nu ma simti singura grasa din lume si nici nu m-am gandit vreodata ca nu pot fi prietena cu o fata slaba. Prietenele mele sunt prietenele mele si le multumesc ca sunt prietenele mele!
15. Greutatea ti-a afectat viata sexuala?
Categoric nu! Am o viata sexuala activa si ma simt dorita, iubita si apreciata. Sexul nu a fost niciodata o problema. Nici placerea, as adauga.
16. Cand erai fara partener, greutatea a fost o piedica in a cunoaste pe cineva?
Nu. Nu am dus lipsa de admiratori si relatiile mele au inceput si au decurs fara greutate. Am fost singura doar cat mi-am dorit sa fiu singura, in rest am legat prietenii cu baietii foarte usor.
17. Cum te-ai simti daca ai stii ca partenerul tau a avut doar partenere plinute? Ar fi ciudat?
Ciudat? Dar cei care prefera blondele sau sanii mari ar fi ciudati? Cred ca fiecare avem o anumita preferinta cand vine vorba de parteneri. Fiecare avem un suflet pereche pe lumea asta. Este foarte greu sa-l gasesti, iar daca un criteriu te ajuta sa selectezi pe cineva din marea de posibilitati, atunci nu inseamna ca esti ciudat ci doar selectiv.
18. Dar daca ar fi avut doar partenere slabute inaintea ta, ar fi ciudat ca este acum cu tine?
De ce? Eu sunt o ciudata? Sunt o femeie ca oricare alta si daca el m-a ales pe mine, atunci inseamna ca a vazut ceva la mine. Nu am nici un motiv sa ma compar cu fostele lui. Sunt unica si poate chiar asta l-a atras la mine. Sau poate eu sunt ciudata ca l-am acceptat? Asta este fix treaba mea si nu am de ce sa ma justific in fata nimanui!
No, cam astea au fost intrebarile. A rezultat un post lung cat o zi te post, dar am simtit ca trebuie sa scriu si eu despre asta. Daca aveti si voi ceva de zis pe tema asta, as fi interesata de raspunsurile voastre. Gandurile noastre sunt asemanatoare? Va invit sa preluati intrebarile, sa raspundeti la ele si sa-mi lasati si mie link catre postarea voastra.
