miercuri, 18 septembrie 2013
Unul singur
"De ce nu mai faci unul?" - asta este intrebarea de care ma lovesc de la o vreme.
De ce trebuie sa ma justific?
Imi vine sa tip de fiecare data cand sunt intrebata asta. De ce trebuie sa-ti scuzi fiecare decizie si de ce exista curiozitatea asta nesanatoasa si invadatoare? Hai sa vorbim despre ultimul film vazut, despre formatia preferata sau chiar despre vreme. Chiar te intereseaza cu adevarat motivul pentru care nu mai fac eu unul? Zici ca-l fac din plastilina si ca nu-mi trebuie decat un tipar frumos. Unde mai pui ca toti cei care inteaba asta nici nu ma cunosc de prea multa vreme si pun pariu ca nici nu-i intereseaza de fapt de viata mea.
Cum ramane cu teama de complicatiile ce pot da peste cap totul? Cum ramane cu frica de a nu fi in stare sa-i oferi tot ce-i mai bun si mai frumos pe lumea asta? Cum ramane cu imposibilitatea de a-i fauri un viitor promitator? Ce este rau in a ramane doar unul?
Un sir intreg de intrebari, menite sa scoata la iveala o nemultumire veche, dar si perfecte pentru a ascunde unele motive mai personale.
Am multi frati, mai precis 4 surori si un frate. Eu sunt cea mai mare. Nu pot sa zic ca a fost rau sau greu, insa nemultumirile s-au acumulat. Oricat s-ar fabula ca parintii isi impart in mod egal dragostea si atentia la toti copii pe care ii au, nu este deloc asa. Macar unul se va simti nedreptatit, neinteles, neascultat, neiubit...
Eu am ales o cale mai usoara si mai sigura pentru mine. Probabil ca multi m-ar numi egoista, dar nici ca-mi pasa. Cred cu tarie ca este mult mai bine sa-ti canalizezi dragostea si toate sacrificile tale catre un singur copil decat sa imparti totul, in mod inegal as adauga, la x copii.
Toata stima si respectul pentru cei ce reusesc sa fata ceea ce eu nu ma simt in stare sa fac! As dori insa ca si alegerea mea sa fie inteleasa si nimeni sa nu ma mai preseze cu intrebari incomode si sfaturi pe care nu le-am cerut.
Fiind un adult in deplinatatea facultatilor mintale, imi exercit dreptul de a hotara singura ce vreau si ce nu vreau. Cu asta cred ca am raspuns o data si pentru totdeauna tuturor celor care alta grija nu au, decat sa ma intrebe pe mine "De ce nu mai faci unul? ".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai citite articole din acest blog
-
Eram inca in stare de soc dupa ce m-am dat jos din masina si am urcat in dreapta. La volan s-a urcat instructorul din masina care ne u...
-
" Cu alte cuvinte, daca as crede ca lumea vrea sa stie despre batrana Jiko, i-as posta povestile pe un blog, dar de fapt am incetat...
-
" Auzim in jur oameni care se mandresc cu faptul ca nu citesc si ca, totusi, au reusit in viata. Au casa, masina, bani multi, succes...
-
"S-a trezit pentru ca s-a oprit caruta. Marginile zdrentuite ale norilor erau luminate de luna. Crucile, trecand prin nori, ii ta...
-
Povestea lu Jester este un blog de unde orice mamica, sau tatic, sau bunica, sau bunic, sau matusa, sau sora mai mare, etc. poate descarca ...
-
A smoky room, a small cafe They come to hear you play And drink and dance the night away I sit out in the crowd And close my eyes Dream you...
-
Am batut palma, am dat banii, am primit masina, actele si cheile masinii. Acum trebuia sa o duc acasa. Eu. Nu m-am gandit niciun m...
-
"Tai ziua asta cu un X negru in calendarul de pe usa dulapului, apoi ma incolacesc in pat, proptita in perne, cu multe carti impr...
-
Pentru astazi (data/ora) - 11 ianuarie 2017, ora 08:56 Afara ... este frig. Cerul este gri inchis si iti da senzatia ca te-ai trezit p...
-
Pentru astazi (data/ora) - 30 ianuarie 2017, ora 10:41 Afara ... este gri si bleah, dar nu este frig. Zapada nu este peste tot topita si...
Eh. Tu ai facut unul. Pe mine ma piseaza diversi (in general straini) cu "da voi de ce/cand faceti un copil ". De parca, vorba ta, i-ar interesa cine stie cat viata mea :)
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei, e de nuantat povestea cu dragostea parintilor fata de mai multi copii. Dragostea se poate imparti in mod cat de cat egal intre frati, eu am probleme cu hiper-responsabilizarea celor mari vs protectia nesfarsita pentru "aia mici" - deopotriva de frustrant pentru ambii. Ca e naspa sa fii "ala micu, ce stii tu" si cand ai 30 de ani
Flori, sa inteleg ca tu esti aia mica? :D
RăspundețiȘtergereDa, povestea are nuante diferite si fiecare o vede in culoarea care-i convine. Dar de aici si pana la a "intepa" omul din fata ta de fiecare data cand il intalnesti cu aceeasi intrebare tampita... Asta e de neinteles pentru mine :(
felicitari Cristina. imi place mult raspunsul tau ptr ce-i ce te intreaba dc nu mai faci unul ?? te pup :* cu drag Moni :*
RăspundețiȘtergereMerci Moni scumpa! :*
ȘtergereNu, eu sunt aia mare. N-am resimtit lipsa /impartirii afectiunii parintesti, dar responsabilizarile timpurii, da. Chiar si acum imi vine sa o trec pe sora-mea strada de mana :))
RăspundețiȘtergereSa stii ca nici eu nu am scapat de rolul de closca, macar ca toti fratii mei sunt acum imprastiati peste tot prin lume :D Nu cred ca vom scapa de asta vreodata :)
ȘtergereSa vezi ce dureros fu la sora mea, ca la mine n-am ce povesti:)) Intai de ce nu fac, ea abia pierduse o sarcina, apoi dupa primu: de ce nu-l fac pe al doilea, cand o venit si bebedoi, intrebarea zilei e: si cand faceti o fata?! Is sigura ca ar urma: dar de ce trei, nu-s prea multi?!:)))
RăspundețiȘtergereDa, bolnavii de curiozitate nu se lasa cu una cu doua si indiferent de situatie vor gasi intrebarea tepoata cu care sa te atace la fiecare intalnire :( Ce le-as mai tranti eu cate un raspuns din ala de taie in carne vie! Din pacate insa inghit, zambesc si le raspund in doi peri.
Ștergere