A venit si ziua in care a fost musai sa iesim din localitatea de resedinta si sa mergem in alta localitate, la Smig. Drumul pe care urma sa circulam cu masina era unul deloc aglomerat, destul de bun, dar cu multe curbe, pante si rampe. Trece prin cateva comune/sate, deci pe aproape jumatate din distanta se merge cu maxim 50km/h.
Orice incepator stie ca in primul lui an de conducere este obligat sa mearga in afara localitatii cu 20 km/h mai putin decat limita maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula. Deci daca limita maxima este 90 km/h, el va merge cu 70 km/h. Daca limita maxima este 70km/h, el va merge cu 50 km/h. Eu plecam pe un drum national, ajungeam pe un drum judetean si terminam calatoria pe un drum comunal. Teoretic pe aceste categorii de drum viteza maxima admisa in afara localitatii este 90 km/h, pentru incepatori 70 km/h, daca nu exista alte indicatoare de viteza. Ei bine, eu am mers cu 40 km/h aproape tot drumul! In curbe incetineam si mai mult! De ce?
Conducand doar in localitatea de resedinta, ajunsesem sa invat strazile si cum sunt semnalizate si stiam pe unde trebuie sa o iau ca sa ajung la o anumita adresa. Acum ieseam din zona mea de confort, nu stiam drumul si simteam ca trebuie sa fiu si mai atenta. Prin urmare, nivelul meu de incordare, stres si anxietate se indrepta vertiginos catre nivelul maxim. Am pornit la drum foarte incordata si excesiv de atenta in fata. Intorceam capul doar cat sa ma asigur in oglinzile laterale si imediat eram iar cu privirea pironita in fata. Nu eram atenta la ceea ce-mi spunea sotul meu, nu ii raspundeam la intrebari, am cerut sa opreasca radioul. Mi se parea ca merg cu viteza luminii si aveam tendinta sa incetinesc. In panta am mers cu abreiajul calcat, de incepuse sa miroasa a ars in masina. In rampa urcam bine, dar in curbe incetineam pana la 20 km/h. Ba turam masina de facea ca naiba, ba mergeam cu viteza melcului bolnav si masina trepida. Parca uitasem de schimbatorul de viteze! A fost groaznic! Abia am folosit viteza a treia, cat despre a patra viteza... nici nu am bagat-o in seama. Nici nu era cazul la cat de incet am mers.
Partea buna a fost ca nu am fost nevoita sa opresc prea des, prin urmare nu m-am chinuit prea mult cu plecarea de pe loc. De frica sa nu-mi mai moara motorul la plecarea de pe loc, calcam bine acceleratia si turam motorul de numa, iar Katiusa pleca cu huruieli si scartait de roti. Ce-am mai chinuit-o!
Un drum de 25 minute l-am facut in 40 minute. Am ajuns totusi cu bine la destinatie si apoi inapoi acasa.
Acelasi drum l-am facut iar la o saptamana distanta, de data asta singura. Nu vreau sa ma laud, dar parca am mers mai bine. Cateva minute am mers chiar cu 60 km//h 😅 Aveam mai multa incredere, dar asta doar pentru ca am avut timp o saptamana sa exersez si sa stapanesc binisor pedalele masinii. Nu-mi mai murea motorul la plecarea de pe loc, ma imprietenisem cu frana de mana la plecarea in rampa, ba chiar am descoperit (din greseala, in parcarea unui supermarket) cum dau faza lunga. In fiecare seara am iesit cu masina, deoarece mi-am luat angajamentul sa il aduc eu acasa de la serviciu pe sotul meu. Cat timp il asteptam sa iasa de la serviciu, exploram bordul masinii si pe principiul "asta ce face?" am aflat pentru ce este fiecare buton si maneta. Acum aveam curaj sa las radioul pornit in timp ce conduceam, iar asta am simtit-o ca pe o mare victorie personala.
A doua zi dupa ce am mers singura cu masina la Smig, am plecat cu familia la Sighisoara. Vorbim de un drum mai lung (aproximativ 50 minute) si un pic mai aglomerat. In general am mers cu 60 km/h, ba chiar si cu 70 km/h cateva minute. In sfarsit am dat in a patra!!! Nu ma simteam insa in siguranta, am inceput sa am palpitatii si am scazut viteza inapoi la 60. I-am spus sotului meu ca la viteza aia ma simt confortabil si ca nu vreau sa maresc viteza. Mi-a raspuns ca nu ne grabim si sa merg cu cat vreau eu 😃 M-a mirat foarte tare faptul ca nu m-a claxonat nimeni, asa cum mai pateam in oras. Cei care vroiau sa mearga mai repede, ma depaseau si gata. Fara claxoane, fara nervi, fara stres. Mi-a placut foarte mult acest lucru!
Pozitia perfecta la volan mi-am gasit-o dupa aproape o luna de condus. Imi trageam scaunul destul de mult in fata pentru ca aveam impresia ca nu ajung cum trebuie la pedale. Din aceasta cauza eram foarte aproape de volan, volanul se freca de burta mea si nu il puteam manevra cu usurinta. In plus aveam piciorul drept foarte incordat pe acceleratie si ma durea mereu genunchiul dupa ce coboram din masina. Intr-o seara am fost inspirata de o melodie de la radio. Mi-am pus pe cap gluga de la bluza de trening, am lasat scaunul mai in spate, am dat muzica tare si.... am pornit la drum ca un sofer smecher, fara sa-mi dau seama de schimbari 😅 Traiam muzica si ea m-a ajutat sa ma relaxez. Eram relaxata, mai curajoasa, dar in acelasi timp foarte atenta la drum. Melodia aia nu mi-a lasat gadurile sa ma duca spre anxietate, nu imi mai faceam scenarii in avans, mi-a scos la iveala instinctele corecte si m-a facut sa conduc asa cum trebuie. Abia cand am ajuns acasa si am oprit masina sotul meu m-a intrebat ce s-a intamplat 😄 A fost prea uimit sa zica ceva cat am fost in masina si nici n-a vrut sa riste sa ma scoata din starea aia 😃
"Asa sa conduci in fiecare zi!" - mi-a zis.
N-am condus eu asa in fiecare zi, dar cu ceva am ramas dupa experienta asta: am aflat ca ajung la pedale si daca nu ma frec de volan 😄 Deja am trecut la urmatorul nivel!
