Procrastinare sau lene?

 

  Cu ceva vreme in urma, nu prea in urma, de cate ori ajungeam acasa de la serviciu ma simteam, aproape imediat cum intram pe usa, coplesita de multitudinea de "trebuie sa..." din capul meu.
  Trebuie sa spal vasele!
  Trebuie sa dau cu aspiratorul!
  Trebuie sa fac de mancare!
  Trebuie sa pun la spalat!
  Trebuie sa eliberez fotoliul de rufe!
  Trebuie sa fac lectii cu junioara!
  Trebuie sa duc gunoiul!
  Trebuie sa cobor la magazin!
  Trebuie sa sterg praful!
  Trebuie sa adun jucariile de pe jos!
  Trebuie sa...
  Lista era interminabila si eu ma simteam epuizata inainte sa ma apuc efectiv de ceva. Eram nervoasa si parca nimic nu faceam cum trebuie si nici destul de repede, iar la finalul zilei parca nu se vedea nimic din munca mea. Cu timpul am tot acumulat frustrare si am inceput sa ma intreb ce rost are toata stradania mea sa fac tot ce "trebuie sa...". Cum adica sa mergi la serviciu 8 ore si apoi sa nu ai timp nici macar 1 ora sa faci ceva ce-ti place sau sa stai pur si simplu? Ce, eu nu merit? Nu sunt menajera!
  De aici si pana la amana tot felul de "trebuie sa..." nu a mai fost mult. Imi spuneam ca n-au intrat zilele in sac, ca viata este scurta, ca NU TREBUIE sa fac nimic. Cum se numeste asta: procrastinare sau lene?
  Indiferent cum se numeste, am inceput sa nu ma mai las afectata de dezordine si am incetat sa ma mai compar cu alte femei mai gospodine, mai ordonate, mai perfecte decat mine. Mi-am spus si mi-am tot repetat ca eu sunt eu, prin urmare nu am de ce sa fiu ca alta, nu trebuie sa fac ce a facut alta si nici nu am de gand sa las nevoia asta bolnava de perfectiune sa puna stapanire pe mine si pe timpul meu. Am inceput sa aman sa sterg praful, tot ce puteam delega o faceam fara remuscari (aspirat, dus gunoiul, micile cumparaturi de ultim moment, intins rufele, curatenie in baie, facutul patului, etc.), tot ceea ce nu era urgent lasam pe ultimul moment. Efectele nu au intarziat sa apara: mormane de haine peste tot, jucarii si creioane imprastiate peste tot, iepuroi pufosi de praf pe sub birou si pe dupa usi, oglinzi in care mai mult ghiceai decat sa vezi ceva, paturi nefacute cu zilele, dulapuri care nu se mai inchideau din cauza miilor de lucruri care le umpleau pana la refuz si praf, praf peste tot. Doar in bucatarie era curat pentru ca acolo stateam cel mai mult si imi place sa spal vasele 😄
  O vreme a fost ok, apoi mi-am dat seama ca ma deranjeaza toate astea. Da, eram mai putin stresata si faceam doar ceea ce imi placea sa fac, totusi aveam prea multe lasate pe ultimul moment si cand reuseam sa ma apuc de treaba imi lua foarte mult timp sa termin totul. Si iar am inceput sa ma simt coplestita...
  Ce face omul cand nu stie ceva? Cauta solutii pe internet.
  Am inceput sa caut solutii pentru reamenajarea locuintei, convinsa fiind ca asta era hiba. Am dat insa peste oameni care dau solutii pentru organizarea casei/timpului. Si atunci a inceput o noua etapa in viata mea 😃

a procrastina = A amâna sau a întârzia începerea execuției unei sarcini; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa. Din engl. procrastinate.