Progres, nu perfectiune

   Si eu, ca atatia alti oameni, imi doresc ca toate sa se rezolve rapid si definitiv, ieri daca se poate. Nu este nimic rau sa visezi, totusi ar fi mai bine sa realizezi ca nimic nu se rezolva de la sine, fara sa faci nimic.
   Era cat pe-aci sa renunt la toate visele mele de organizare si eliberare chiar inainte sa apuc sa fac ceva, doar pentru ca m-am "impiedicat" de prea multe sfaturi si metode. Unii spuneau ca cel mai bine este sa incepi de la inceput in forta si sa nu te opresti pana nu termini, altii spuneau ca de fapt cel mai bine este sa iti imparti spatiul in zone si sa iti focusezi energia si cheful de lucru doar intr-o anumita zona un anumit timp, altii sustineau sus si tare ca cel mai bine si mai corect este sa faci doar ce trebuie facut, cand trebuie facut. Altii... Da, pe net gasesti raspunsuri, dar uneori sunt prea multe raspunsuri!
   Am tras concluzia ca nu exista o metoda perfecta pentru oricine, precum nu exista nici o metoda proasta. Era necesar sa fac o compilatie a informatiilor gasite si sa aplic ceea ce mi se parea mie ca ar functiona pentru mine. Progres, nu perfectiune!
   Da, vroiam ordine! Da, vroiam organizare! Nu, nu sunt obligata sa arunc sau sa renunt la tot, nici sa devin minimalista! Era necesar doar sa fiu mai realista si sa devin mai constienta de ceea ce detin 😄 Compararea cu alte persoane sau cu alte situatii era musai sa dispara!
   Cu ce incep? Cu inceputul! Fac o lista 😃
   Stiam, de fapt am realizat, ca daca ma apuc sa-mi fac o lista de genul:
1. curat in bucatarie
2. curat in camara
3. curat pe hol
4. curat in sufragerie
5. curat in balcon
nu voi realiza absolut nimic, pentru ca ma voi simti coplesita si voi da naibi totul inainte sa trec la punctul doi al listei. Ca sa functioneze, era necesar sa fac o lista personalizata, detaliata, iar pentru realizarea fiecarui punct sa nu-mi trebuiasca mai mult de 15 - 20 minute. Nu eram contra cronometru, nu eram obligata sa termin tot intr-un anumit timp limita, prin urmare puteam lucra metodic si bine.
   Listele mele sunt mereu scrise, pentru ca sunt o persoana vizuala si pentru ca am o mare placere sa tai de pe lista punctele rezolvate. Ma motiveaza sa merg mai departe, imi ofera un plan de bataie si dupa ce am taiat ceva rezolvat, sunt tare mandra de mine. Daca insa as fi avut o lista ca cea exemplificata mai sus, ar fi fost necesar un timp lung pentru rezolvarea fiecarui punct, prin urmare motivatia mea ar fi fost la nivelul zero si cel mai probabil multe le-as fi facut de mantuiala. Am hotarat sa fiu mai exacta cu ceea ce vreau sa realizez, asa ca listele mele au inceput sa arate in felul urmator:
1. sorteaza si organizeaza condimentele
2. spala cuptorul
3. da cu aspiratorul pe hol
4. sterge usa de la camara
5. spala vasele
6. du gunoiul
   Avand puncte clare si cu timp de rezolvare mic, lista mi se parea usor de realizat si nu ma mai simteam coplesita de atata treaba. In plus aveam grija sa nu-mi fac liste kilometrice. Scriam intre 5 si 10 puncte pe lista, in functie de timpul pe care il aveam la dispozitie.
   Mereu imi pun lista si un pix la vedere (usa frigiderului sau peretele centralei de obicei pentru ca trec mereu pe langa ele), astfel imediat ce termin ceva, tai de pe lista punctul respectiv si astfel stiu ce mi-a ramas de facut. Nu am cuvinte sa descriu satisfactia pe care o am cand vad ca toate punctele de pe lista sunt taiate 😃
   Punctele de pe listele mele sunt mereu scrise in ordinea importantei, adica pe primele locuri vor fi chestiile pe care este musai sa le rezolv in ziua respectiva. Astfel, le acord prioritate cand ma apuc de treaba, iar daca se intampla sa nu mai am timp/chef de lucru si raman puncte nerezolvate, nu ma stresez prea tare in aceasta privinta si le aman pentru alta data. Progres, nu perfectiune 😃

Primul pas in organizare

 In cautarile mele pe internet in rezolvarea problemei pe care o aveam cu organizarea timpului, a curateniei care ma stresa la maxim si a altor chestii in stransa legatura cu acestea doua, am dat peste o idee care mi-a atras atentia in mod deosebit: principala cauza care sta la baza dezordinii este cantitatea prea mare de chestii detinute. Asta se aplica si in cazul dezorganizarii in gandire, cu toate gadurile care se acumuleaza si nu au finalitate reala, dar despre asta voi vorbi mai detaliat alta data.
  Imi aduc aminte ca ideea asta nu m-a prins de la inceput, mai ales ca nu o regaseam in cazul meu. Eram ferm convinsa ca ceea ce detin imi trebuie, folosesc, ba chiar am nevoie de mai multe.
  Adoram si inca ador sa merg la cumparaturi! Era o pasiune sa gasesc cel mai mic pret pentru cea mai mare cantitate, vizitam in mod regulat magazinele second hand, targurile si bazarele, incepusem sa colectionez tot felul de lucruri. Nu stiu daca incercam sa umplu un gol cu toate achizitiile astea, asa cum ar spune despre mine un psiholog, stiu doar ca nu-mi refuzam placerea cumparaturilor. Imi spuneam ca atata timp cat ajung banii pentru toate, ca ma stradui sa cumpar ce-mi doresc la un pret mititel si ca sunt mai fericita si mai dotata cu toate aceste achizitii, nu faceam nimic rau, ba chiar fac foarte bine.
  Intr-o zi am deschis usa dulapului ce-l aveam in micul hol de langa baie, dulap ce fusese aranjat cu vreo doua saptamani inainte.

  Atunci, in momentul ala, am realizat ca AM PREA MULTE LUCRURI!!!
  Motivul pentru care ma confruntam permanent cu dezordinea nu era nestiinta mea in ale organizarii, nici faptul ca dulapul (o debara de fapt) respectiv nu avea mai multe rafturi si cosulete dragute sau cutii de plastic transparent sau sertarase in care sa pot aseza pe caprarii fiecare obiect, ci cantitatea prea mare de obiecte din el. Toata munca pe care o depuneam sa le asez pe toate la locul lor si tot timpul consumat pe aceasta activitate erau in zadar. In scurt timp dulapul era iar ca dupa o explozie, iar nu gaseam ce-mi trebuie, iar cumparam lucruri pentru ca eram convinsa ca nu le am (de fapt nu le vedeam), iar acumulam frustrare ca nu reusesc sa mentin curatenia abia facuta.
  Pentru ca ma simteam coplesita, pur si simplu am inchis usile acelui dulap si am plecat de langa el. Cateva zile nu l-am mai bagat in seama, dar eram tot cu gandul la el. Mi-am dat seama ca am prea multe, dar cum sa le sortez pe cele care imi trebuie cu adevarat? Cu celelate ce fac? Nu ar fi bine sa le pastrez in eventualitatea in care imi vor fi totusi de folos la un moment dat? Am dat totusi bani pe ele sau au fost primite cadou. Reprezinta o valoare. Poate ca as putea sa le redistribui prin alte dulapuri... Cam astea imi erau gandurile care ma framantau.
  Intamplarea sau providenta a facut sa aflu de cartea Magia ordinii - Marie Kondo (multumesc Zina pentru recomadare!!!). Din ea am aflat metoda prin care poti sorta totul: ceea ce pastrezi te face fericit sau nu poti sta fara el. Dupa primele pagini citite am simtit nevoia sa ma apuc de treaba si din impuls am inceput cu dulapul de haine, mai mult ca sa vad daca metoda functioneaza. Am constatat cu mare uimire ca nu mi-a fost deloc greu sa decid ce pastrez si la ce renunt, de asemenea nu am suferit deloc cand am scos din casa hainele la care am renuntat. Marie Kondo chiar spunea in carte ca este recomandat sa incepi cu hainele cand te hotarasti sa pui in aplicare metoda organizarii propusa de ea, deoarece este categoria cea mai usor de sortat. Ma repet, a fost doar o testare, nu o punere exacta in aplicare a metodei. Totusi in urma acestui mic test am scos din casa 2 saci cu haine.
  Avand acum instrumentul necesar si indelung cautat, simteam ca pot aplica aceasta metoda de organizare in toata casa, inclusiv in dulapul vedeta al acestui text. Citind cartea pana la final insa, am realizat ca este un proces luuuuung si ca este nevoie sa lucrezi pe grupuri intregi de obiecte (toate hainele tale, toate cartile, toata incaltamintea, toata hartogaraia, toate vasele, toate bijuteriile, toate ...), nu pe dulapuri, prin urmare mi-a cam pierit elanul si motivatia a scazut vertiginos catre zero. Nu aveam timp sa fac asta! Nu aveam timp sa adun TOATE hainele din toata casa si sa le iau pe fiecare in mana si sa-i hotarasc fiecareia soarta! Nu aveam nici chef daca este s-o zic pe aia dreapta. Nu vroiam insa nici sa abandonez proiectul, mai ales ca imi doream ordine in casa si in viata mea.
  Nu stiu altii cum isi gasesc motivatia de a incepe un astfel de proiect, dar eu imi gasesc motivatia uitandu-ma la altii cum procedeaza. De mare ajutor mi-au fost filmuletele de pe youtube, care sunt foarte multe pe aceasta tema (metoda konmari). Aproape o saptamana mi-a luat sa ma mobilizez, dar si cand m-am apucat am fost greu de oprit 😁 Primul pas a fost facut!

Procrastinare sau lene?

 

  Cu ceva vreme in urma, nu prea in urma, de cate ori ajungeam acasa de la serviciu ma simteam, aproape imediat cum intram pe usa, coplesita de multitudinea de "trebuie sa..." din capul meu.
  Trebuie sa spal vasele!
  Trebuie sa dau cu aspiratorul!
  Trebuie sa fac de mancare!
  Trebuie sa pun la spalat!
  Trebuie sa eliberez fotoliul de rufe!
  Trebuie sa fac lectii cu junioara!
  Trebuie sa duc gunoiul!
  Trebuie sa cobor la magazin!
  Trebuie sa sterg praful!
  Trebuie sa adun jucariile de pe jos!
  Trebuie sa...
  Lista era interminabila si eu ma simteam epuizata inainte sa ma apuc efectiv de ceva. Eram nervoasa si parca nimic nu faceam cum trebuie si nici destul de repede, iar la finalul zilei parca nu se vedea nimic din munca mea. Cu timpul am tot acumulat frustrare si am inceput sa ma intreb ce rost are toata stradania mea sa fac tot ce "trebuie sa...". Cum adica sa mergi la serviciu 8 ore si apoi sa nu ai timp nici macar 1 ora sa faci ceva ce-ti place sau sa stai pur si simplu? Ce, eu nu merit? Nu sunt menajera!
  De aici si pana la amana tot felul de "trebuie sa..." nu a mai fost mult. Imi spuneam ca n-au intrat zilele in sac, ca viata este scurta, ca NU TREBUIE sa fac nimic. Cum se numeste asta: procrastinare sau lene?
  Indiferent cum se numeste, am inceput sa nu ma mai las afectata de dezordine si am incetat sa ma mai compar cu alte femei mai gospodine, mai ordonate, mai perfecte decat mine. Mi-am spus si mi-am tot repetat ca eu sunt eu, prin urmare nu am de ce sa fiu ca alta, nu trebuie sa fac ce a facut alta si nici nu am de gand sa las nevoia asta bolnava de perfectiune sa puna stapanire pe mine si pe timpul meu. Am inceput sa aman sa sterg praful, tot ce puteam delega o faceam fara remuscari (aspirat, dus gunoiul, micile cumparaturi de ultim moment, intins rufele, curatenie in baie, facutul patului, etc.), tot ceea ce nu era urgent lasam pe ultimul moment. Efectele nu au intarziat sa apara: mormane de haine peste tot, jucarii si creioane imprastiate peste tot, iepuroi pufosi de praf pe sub birou si pe dupa usi, oglinzi in care mai mult ghiceai decat sa vezi ceva, paturi nefacute cu zilele, dulapuri care nu se mai inchideau din cauza miilor de lucruri care le umpleau pana la refuz si praf, praf peste tot. Doar in bucatarie era curat pentru ca acolo stateam cel mai mult si imi place sa spal vasele 😄
  O vreme a fost ok, apoi mi-am dat seama ca ma deranjeaza toate astea. Da, eram mai putin stresata si faceam doar ceea ce imi placea sa fac, totusi aveam prea multe lasate pe ultimul moment si cand reuseam sa ma apuc de treaba imi lua foarte mult timp sa termin totul. Si iar am inceput sa ma simt coplestita...
  Ce face omul cand nu stie ceva? Cauta solutii pe internet.
  Am inceput sa caut solutii pentru reamenajarea locuintei, convinsa fiind ca asta era hiba. Am dat insa peste oameni care dau solutii pentru organizarea casei/timpului. Si atunci a inceput o noua etapa in viata mea 😃

a procrastina = A amâna sau a întârzia începerea execuției unei sarcini; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa. Din engl. procrastinate.

O noua pasiune: eliberarea si organizarea

  De ceva vreme, mai precis de vreo trei ani, am o noua pasiune: eliberarea si organizarea.
  Totul a inceput cu videoclipurile postate cu religiozitate pe youtube de cateva doamne pasionate de organizarea casei: Sophia, Shelly, Kimmy, Darlene. Am dat peste ele intamplator, cautand ceva idei pentru decorarea camerei junioarei. Mai sunt muuulte alte doamne care posteaza pe tema organizarii/curateniei/simplificarii, dar eu pe aceste patru doamne le-am cunoscut in momentul infloririi noii mele pasiuni si pe ele le urmaresc in continuare.
  Apoi mi-am cumparat si am citit cartea Magia ordinii - Marie Kondo, despre care scriam la acel moment (31 iulie 2015):
 Se spune ca ar trebui sa crezi in semne, iar cartea asta a ajuns in posesia mea exact cand trebuia. Dupa ce am citit prima jumatate, m-am apucat imediat de curatenie in dulapul meu de haine si am ramas cu jumatate din garderoba 😋 A doua jumatate nu m-a prins atat de tare, dar asta doar pentru ca vorbeste despre practici un pic cam ciudate: sa multumesti gentii tale sau hainelor pe care le porti, sa vorbesti cu casa ta... Ideea in sine nu este rea si ma gandesc ca aceste practici au ca rezultat o atentie mai mare pentru lucrurile detinute sau pentru spatiul in care locuiesti, totusi nu ma vad facand asta.
Procesul de aruncat/organizat chestii este abia la inceput la mine, dar sunt hotarata sa trec prin toate posesiile si sa-mi simplific/aerisesc spatiile de depozitare. Principiul "imi aduce bucurie?" este cel mai bun si mai logic pentru a te hotara daca pastrezi sau nu ceva, indiferent ce 😃 Imi voi pune aceasta intrebare foarte des de acum inainte 😄
O lectura interesanta. Recomand!

  FlyLady a fost urmatoarea pe lista, mai ales ca mi se parea la acel moment cea mai tare chestie descoperita de mine pe net in materie de home management 😃 In paralel am gasit si un blog foarte fain, scris de Andrea Dekker, plin de idei si sfaturi pentru casa/familie.
  Nu urmez doar un sistem, ci am preluat ceea ce mi-a placut cel mai mult din fiecare. De ici o idee, de colo alta si incet incet am reusit sa obtin rezultatele dorite in materie de organizare si simplificare a vietii. Nu spun ca am rezolvat totul, mai ales ca evoluez si ma schimb permanent, totusi am ajuns la un punct in care nu mi se mai pare atat de greu totul. A fost nevoie de timp si de persevernta pentru a ajunge in acest punct, de luat decizii, de schimbat tabieturi, de implementat obiceiuri noi, deci n-o sa fiu ipocrita sa afirm ca totul a fost foarte usor. Nici foarte greu nu a fost, mai ales ca am devenit pasionata si foarte inspirata de tema organizarii si eliberarii 😃
  Pentru ca vreau sa scriu undeva despre asta, pentru ca poate voi fi de folos si altora, pentru ca imi face mare placere sa fiu managerul casei mele si al meu insami si pentru ca astfel voi ramane constienta de incercarile si reusitele de pana acum, voi posta pe blog o serie de articole pe temele organizare, decongestionare, simplificare, life style. Aceste articole vor contine toate informatiile care mi-au fost si mie de ajutor, precum si exemple personale.
  Spor la treburi!