miercuri, 26 octombrie 2016

Am o casuta mica

  Casa mea nu este chiar mica si nici macar nu este a mea. Adica locuim la casa si platim chirie.
  In noiembrie 2015 ne-am mutam la casa. Ne-am dorit foarte tare sa locuim la casa si am fost foarte bucurosi cand am reusit sa ne indeplinim aceasta dorinta. Inainte de a ne muta am lucrat foarte mult pentru a imbunatati conditiile de locuit, deoarece cei care au stat acolo inaintea noastra nu au avut prea mare grija nici de casa si nici de curte.
  In iunie, cand am fost sa vad casa prima data, m-am indragostit de ea la prima vedere. Podelele sunt toate din lemn, geamurile sunt mari, camerele sunt mari dar nu exagerat de inalte ( casele vechi din Ardeal au camere foarte inalte!!!), camara mare, baie cu cada, beci foarte mare si zidit cu caramida. Curtea este mai mult lunga decat lata si era plina de buruieni mai inalte ca mine, dar avea potential si cu ochii mintii am conturat rapid o filigorie si tufe de trandafiri. Am zis da, am semnat contractul, am primit cheile si gata, suntem gata sa ne mutam!
  Mda, asa trebuia sa se intample. Lucrurile nu au stat chiar asa cum am crezut noi. Daca ne-ar fi deschis cineva ochii si ne-ar fi sfatuit sa cerem un certificat energetic inainte de a semna contractul de inchiriere, ne-ar fi scutit de o gramada de nervi, timp pierdut si bani cheltuiti mult peste bugetul alocat intial pentru renovare. Dragostea de la prima vedere s-a transformat in scurt timp in chin si oboseala peste masura, iar "zugravim, facem curat si ne mutam" s-a transformat in "si asta trebuie reparata/schimbata????". Bineinteles, daca am fi fost mai informati, am fi chemat un auditor energetic, el ar fi facut un audit energetic si in urma raportului am fi stiut exact ce avem de facut si la ce ne inhamam, deoarece printr-un audit energetic al unei constructii, specialisti atestati de catre Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice (auditori energetici atestati) determina caracteristicile termice si energetice si stabilesc din punct de vedere tehnic si economic solutiile de reabilitare si/sau modernizare termo-energetica a constructiei si instalatiilor de preparare apa calda si incalzire pe baza datelor din expertiza termica si energetica a cladirii (conform site-ului avizez.ro). Pentru ca nu am stiut atunci cum trebuia sa procedam, am pornit un santier care a durat "doar" 3 luni (!!!) si poate nu ne mutam nici atunci daca nu eram fortati de imprejurari (plateam doua chiri si doua seturi de facturi deja, iar astea, adunate la cheltuielile cu renovatul, erau greu suportate de bugetul nostru).
  Prima data, in nestiinta noastra, ne-am apucat de zugravit. Bineinteles ca a inceput sa cada tencuiala si am fost nevoiti sa dezbracam pana la caramida aproape toti peretii. I-am lasat sa se usuce bine, i-am tencuit iar, apoi am zugravit. Lemnaria geamurilor era in stare foarte buna, dar geamurile, desi erau duble, erau subtiri si o parte erau sparte, prin urmare am pus geamuri noi si mai groase. Pentru un plus de intimitate si caldura la iarna, am montat la ambele camere jaluzele exterioare. Peretii sunt foarte grosi si nu este necesara o izolare a lor, dar ar fi bine sa facem cat mai repede izolatie la temelie, pentru a opri umezeala sa urce in sus pe pereti.
  Cand a plouat intr-o zi mai tare, ne-a cazut un sfert din tavanul din baie (!!!) asa ca ne-am suit in pod si am vazut ca tiglele erau sparte, ba chiar si lemnaria era curbata periculos de tare si rupta in cateva locuri. Da, am schimbat si acoperisul. Nu a fost pe cheltuiala noastra, ci a proprietarului, dar a fost pe timpul nostru si am amanat lucrarile din interior pana a fost gata acoperisul. In baie a fost schimbat tot tavanul si l-am si izolat pentru un plus de caldura. Si tavanul din bucatarie a fost izolat tot atunci.
  La bucatarie am schimbat geamurile vechi cu unele termopan pentru ca erau intr-o singura foaie si tocurile nu erau in stare buna.
  Camara a fost construita ulterior, de vechii proprietari, deasupra intrarii in beci, si avea peretii subtiri, geamul intr-o singura foaie si spart, iar tavanul nu era protejat de un acoperis, prin urmare era acoperit de mucegai. In plus venea frig de acolo in bucatarie. Am dat jos toata tencuiala, pana la caramida, am lasat sa se usuce bine, am tratat peretii si tavanul cu solutie anti-mucegai, i-am izolat, am tencuit, am zugravit si pe jos am montat gresie. Geamul a fost schimbat cu unul termopan. Am dat jos usa dintre camara si bucatarie si planuim sa mutam aragazul in camara (am povestit intr-o fila de jurnal de ce).
  In toata casa am instalat becuri economice, iar in bucatarie avem lustra cu leduri. Instalatia electrica insa a trebuit schimbata toata, precum si toate prizele si intrerupatoarele.
  Spre norocul nostru era deja montata centrala pe gaz, destul de noua, deci nu a fost nevoie sa investim in asta. Caloriferul din baie trebuie schimbat, dar nu este o urgenta mare.
  Mai este destul de lucru, chiar si acum, la un an de cand ne-am mutat, chiar daca de la incheierea santierului intitial am tot reparat/schimbat cate ceva. Casa noastra a trecut intr-o clasa energetica superioara, dar se poate si mai bine.


Articol scris pentru a noua proba a concursului SuperBlog 2016 si tot ce este relatat aici este adevarat.

luni, 24 octombrie 2016

Cine e pe locul unu?

  Nu, nu este recenzia unei manele si nici vreo oda adusa olimpicilor internationali. Este doar o poveste inchipuita pentru a opta proba a concursului SuperBlog 2016.

  - Dati-va mai incolo! Mirositi urat si nici curati nu sunteti! - asa vocifera de zor o pereche de pantofi de culoarea caramizii, uitandu-se in jos de la inaltimea tocurilor de 6 centimetri catre o pereche de tenisi de culoare albastra. Nici nu stiu ce cauta in acest dulap de PANTOFI niste tenisi de dama uzati! De cand au urcat la rang de pantofi tenisii? Nici macar nu au avut politetea sa se aseze cuminti pe raftul de jos, langa ghete si role! Si-au luat nasul la purtare si vin pe raftul de sus sa jigneasca pantofii de ocazie cu prezenta lor! Asta este inadmisibil!!!
  - Eu stiam ca fac parte din familia pantofilor sport de dama. - raspunde timid perechea de tenisi. Ce vina am eu ca nu ma considerati un pantof demn de raftul de sus? Si eu as fi preferat sa stau cu ghetele. Cu ele as fi avut multe de povestit si cred ca sunt mai sociabile.
  - Poftim? Dupa ce ca trebuie sa le tolerez prezenta, acum trebuie sa le si ascult ineptiile. Cum sa fiti pantofi? Uitati-va la noi: culoare moderna, piele lacuita, tocuri elegante, pret pe masura. Voi in schimb sunteti din panza, murdari de noroi uscat, culoarea este incerta, aveti pete de iarba, talpa va este plata si din plastic si nici nu cred ca ati costat prea mult. Mai bine va arunca decat sa va bage in acest dulap!
  - Da, diferentele enumerate sunt adevarate. Voi sunteti din piele, aveti culoare frumoasa si toc, dar deja s-a asezat praful in strat gros pe voi de cand ati fost purtati ultima data. Am auzit ca nici prea comozi nu sunteti si sunteti evitati pentru ca torturati picioarele. Noi suntem murdari de noroi, dar noroiul si petele de iarba sunt de ieri. Suntem uzati, dar asta doar pentru ca suntem purtati in fiecare zi. Avem talpa plata, dar suntem comozi si nu provocam dureri de picioare. Nu facem parte din familia Converse si nici adidasi de dama nu suntem dar noi suntem alesi in orice situatie: picnic pe dealul cu salcami, plimbare pe malul lacului, joaca cu catelul, intalnire cu prietenii la pizza, mers la coafor si manichiura, drumuri lungi cu trenul sau masina, plimbare cu bicicleta, sesiune de cumparaturi, ba chiar si nunti nepretentioase. Nu suntem Calvin Klein Jeans - tenisi Arturo pentru ca nu era pe stoc numarul potrivit, insa nu ne este rusine nici de panza din care suntem confectionati si nici de cauciucul din care este confectionata talpa noastra. Am umblat prin multe locuri si am cunoscut o multime de incaltari deci ne permitem cateva pete de iarba si un miros diferit de cel fresh.
  Pantofii au ramas cu rautatile in gat si au si rosit de rusine, doar ca praful adunat pe ei i-a salvat de privirile celorlalte incaltari. S-au retras intr-un colt, langa o pereche de sandale cu toc cui, prafuite si ele de prea multa nepurtare. Nu vor fi scosi la plimbare in viitorul apropiat.

sursa imagine: ananeasca.ro

vineri, 21 octombrie 2016

Mesterica in actiune

  Aceasta intamplare este adevarata. Orice asemanarea izbitoare intre mine si Mesterica este pur voita si asta pentru ca eu sunt eroina acestei intamplari. Imi trebuia un nume de scena, ca doar nu era sa defilez prin poveste cu numele meu. Ce fel de poveste ar fi fost aia?
  Mesterica este o domnita cu pretentii ca se pricepe la toate: retele, calculatoare, aparate foto, telefoane mobile, routere, sisteme audio si video, copii, catei, bucatareala, organizare, curatenie si altele, multe, pe care nu mi le aduc acum aminte.
  Se facea ca Mesterica s-a mutat la casa noua. Nu era chiar noua casa, pentru ca este ridicata cu multi ani inainte de a se naste Mesterica, dar pentru ea era noua si asta este tot ce conteaza. Imediat dupa ce a montat biroul, operatie care a durat 3 ore, si dupa ce a eliberat calculatorul, routerul, sistemul audio 5.1 si televizorul din paturile in care au fost ambalate la mutare, s-a apucat sa le monteze cum au fost montate la vechea locuinta. Nimic complicat. Trebuia montat routerul wireless la fibra optica, tras cablu de retea de la router la unitatea calculatorului, montate cablurile de alimentare pentru monitor si pentru unitate, montat tastatura si mouse-ul, montat cablu pentru sistemul audio si apoi legat la subwoofer, montat firele pentru cele 5 boxe la subwoofer, montat cablu HDMI de la unitate la televizor, asezat boxele in cele patru colturi ale camerei. Totul a decurs fara probleme! Mesterica era foarte mandra de ea si se credea un fel de guru al mataraiei de fire si cabluri ce ocupau acum tot spatiul vizibil de sub birou.
  Pentru ca treaba asta a cam obosit-o pe donsoara noastra si pentru ca incepea sa-i cam piara cheful de scos din cutii, saci si plase, s-a gandit sa puna putina muzica la calculator. Pe muzica toate merg mai usor si cheful de treaba nu dispare, nu? Da, dar doar daca ti se aprinde monitorul!
  Becul la unitate este aprins si se aude cum toarce, deci merge. Becul la monitor este aprins dar ecranul se incapataneaza sa ramana negru. Ce se intampla? Asteapta Mesterica un sfert de ora, mai inspecteaza ochiometric cablurile, apoi, daca ecranul a rams tot negru, opreste fortat unitatea. Suna un prieten IT-ist, ii povesteste ce-a facut si prietenul arunca in aer presupunerea ca s-a ars placa video.
  - Cum sa se arda placa video????? Este noua!!!
  - Se mai intampla.
  Ferm convinsa ca placa video nu este arsa si ca prietenul doar a vrut sa se scape si sa nu vina pana la ea acasa, Mesterica scoate totul din priza, deconecteaza din unitate toate cablurile, intinde un cearceaf pe covor si "diseca" unitatea pe el. Curata bine de praf cu ajutorul unei pensule si a aspiratorului ventilatorul si toate placutele si firele din interior. Monteaza unitatea la locul ei, conecteaza toate firele, spune un "Doamne ajuta!" si da drumul iar la calculator. Tot nu merge! Ecranul este tot negru!
  Era tare suparata Mesterica si se gandea unde a pus certificatul de garantie a placii video. O cumparase de cateva saptamani doar si costase ceva bani.
  - Cablu asta nu mai trebuie? intreaba sotul ei cu nevinovatie, rasucind pe toate partile un cablu DVI. L-am gasit langa patura in care a fost impachetat monitorul.
  Ei bine, da! Mesterica a uitat sa conecteze monitorul la unitate!!!! Halal guru!
  Eheee, asta este sora cu intamplarea aia cu televizorul si receiver-ul. Sau cu aia cu diascolul si reteaua electrica. Ori poate cu aia cu laptopul si routerul wireless.  Cum, mai sunt si altele? Pai doar nu credeati asta ca este singura isprava a Mestericai, nu?

duminică, 16 octombrie 2016

Un cadou pe care nu stiam ca mi-l doresc

  Nu-mi place sa cumpar ceva cadou doar de dragul de a cumpara ceva. Mereu acord o foarte mare importanta cadourilor si niciodata nu le las pe ultima suta de metri. Ma gandesc din timp care ar fi cadoul potrivit pentru fiecare, apoi caut cele mai bune oferte si cumpar din timp acel cadou pentru a evita neprevazutul inevitabil: lipsa stoc, lipsa fonduri disponibile, lipsa inspiratie sau uitare. Mereu incerc sa cumpar cadouri speciale, deloc banale si potrivite pentru ocazia respectiva. Imi place sa surprind placut si de cele mai multe ori imi iese planul.
  Pentru ziua de nume a fetitei mele m-am gandit sa dau o comanda la Colop pentru o stampila personalizata. Mi s-a parut ceva foarte potrivit pentru o zi onomastica si nu am vrut sa cumpar ceva banal inscriptionat cu numele ei, cum ar fi o cana, o sapca sau un breloc. Personalizarea stampilei a fost foarte simpla deoarece pe site orice client poate creea sau incarca sablonul pe care il doreste.


  Stampila creeata de mine continea numele ei si o mica lista de optiuni:


  - Asta mi-ai cumparat cadou? O stampila? Ce sa fac eu cu o stampila? Cam asa m-a asaltat cu intrebari junioara mea cand a desfacut micul pachet ce se dorea a fi cadoul ei.
  - Stampileaza pe o hartie si iti explic. Dupa cum vezi, langa numele tau apare o mica lista de optiuni. Aceste optiuni le poti bifa sau le poti taia. Sa spunem ca lucrezi suplimentar la matematica. La sfarsitul exercitiilor pui stampila si apoi bifezi daca ai inteles, daca ai terminat sau daca ai intrebari. Daca nu ai inteles sau nu ai terminat sau nu ai intrebari, tai acele optiuni. La sfarsitul saptamanii, cand verificam impreuna caietul, si eu si tu vom sti daca trebuie sau nu sa refacem unele exercitii. Mai poti folosi stampila cand iti las bilete cu ce ai de facut, cand citesti o carte care ne apartine si oriunde mai crezi tu de cuviinta. Iti va fi de mare ajutor.
  Dupa ce a primit aceste explicatii, junioara s-a uitat la mine cu neincredere, a ridicat din umeri si a pus stampila pe masa, ocupandu-se in continuare de celelalte cadouri primite. Eram ferm convinsa ca de data asta am dat cu batul in balta si eram dezamagita de reactia ei. Stampiluta mi se paruse o idee geniala dar acum nu mai eram chiar atat de sigura.
  La o saptamana de la primirea cadoului, cautand o foaie de hartie pe biroul junioarei, dau peste caietul ei de exercitii. Il deschid sa vad ce a lucrat si... constat cu mare uimire si incantare ca stampila a fost folosita!!! Cu zambetul pana la urechi am intrebat-o pe Teo cum de s-a hotarat sa foloseasca stampila, pentru ca nu am vazut-o prea incantata cand a primit-o cadou. Fata s-a uitat la mine si mi-a raspuns:
  - Mami, mi-ai dat un cadou pe care nu stiam ca mi-l doresc.

joi, 6 octombrie 2016

Ne viziteaza barza!

  Dupa 12 ani in sfarsit vine barza in vizita la familia noastra!!!
  Ei, nu va ganditi ca vine la mine acasa! De fapt o viziteaza pe Raluca, sora mea mai mica, in Germania. Prin urmare din ianuarie 2017 junioara mea nu va mai fi cea mai mica dintre nepoti. Este randul unei noi bebeluse sa fie rasfatata si prezenta in toate discutiile la intalnirile de familie. Nici nu stiti cat am asteptat vestea asta! Era momentul pentru un bebelus nou si tare ma bucur ca asteptarea a luat sfarsit ♥ Noua junioara este asteptata la sfarsitul lunii decembrie/inceputul lunii ianuarie.
  Eu si Raluca mereu am fost foarte apropiate, deci nici nu ma gandesc sa nu o vizitez dupa ce va naste. Abia astept sa o tin pe bebelusa in brate si sa-i urez bune venit pe lume!
  Pana acum am fost in Germania doar cu autocarul, iar asta presupune un drum de 24 de ore dus si alte 24 de ore intors. Nu va povestesc de durerile de spate si de raul permanent ce le aveam pe tot timpul calatoriei, nici de mirosurile din autocar si nici de galagia care nu te lasa sa dormi nici macar o jumatate de ora. Din aceste motive m-am hotarat sa verific cat ar costa calatoria asta cu avionul. Am ajunge foarte repede, am scapa de multe necazuri si as zbura in sfarsit si eu cu avionul. Din cautari in cautari pe internet, am nimerit pe site-ul companiei Ryanair si am facut o simulare. Daca as cumpara acum biletele pentru mine, sotul meu si junioara, pentru perioada 20 ianuarie - 27 ianuarie, costul lor ar fi 47.94 euro. Vorbim de trei bilete dus-intors! Biletul la autocar costa 150 euro/bilet dus-intors/persoana!!!




  Pentru ca noi nu am zburat niciodata cu avionul, m-am gandit ca ar fi bine sa profitam de ocazie si sa ne bucuram la maxim de aceasta experienta, asa ca am ales eu locurile din avion si pentru o taxa de 24 de euro putem sta toti trei pe locurile dorite, atat la dus cat si la intors. Cu aceasta taxa, costul total al biletelor este 71.94 euro! Vorbim in continuare de trei bilete dus-intors!!! In plus compania ofera si alte facilitati: bagaje de mana gratuite, reduceri pentru familii, check-in pe mobil, promotii periodice.

  Tot ce pot sa spun acum este ca am ramas masca. Spuneti voi, nu suntem noi niste fraieri??? Plateam 450 euro pentru calatoria cu autocarul si ne chinuiam 48 de ore pe dum, in loc sa platim aproape 72 de euro si sa ajungem la destinatie intr-o ora! Asta sa-mi fie invatatura de minte si alta data sa las ideile preconcepute la o parte si sa caut prima data bilete la avion cand mai plecam in calatorie!
  Raluca, pregateste-te! Imediat dupa barza aterziam si noi!
  Acum, dupa aceasta revelatie cu zboruri economice, indraznesc sa visez la un city break low cost in Dublin ♥ Mereu mi-am dorit sa vizitez Irlanda, iar acum visul mi se pare foarte realizabil ♥ Poate pun la cale o escapada romantica pentru mine si sotul meu. Au trecut cativa ani de la ultimul concediu petrecut impreuna si este cazul sa remediem asta.

 Articol scris pentru a doua proba a concursului SuperBlog 2016.  

Cele mai citite articole din acest blog

Cititori