joi, 23 mai 2019

Sofer incepator - cap. 4: Na ca masina are cinci viteze!


   Peste 3 zile se implinesc 8 luni de cand am carnet de sofer.
   Putin cate putin am prins mai multa incredere la volan. Motive sa nu conduc in continuare imi gaseam cu mare usurinta, insa ma opream la timp, luam cheia de la masina si imediat plecam undeva. O vreme drumuri lungi insemnau pentru mine tot ce depasea o ora. Avand in vedere insa ca mergeam destul de incet, 60 - 70 km/h, o ora de mers nu insemna o departare prea mare de casa. Asta insa nu m-a oprit sa ajung la Tg. Mures sau la Sibiu. Nu ma concentram pe timp, adica sa ajung cat mai repede, ci pe corectitudine si semne de circulatie. 
   La Tg. Mures ne-a prins ploaia si noaptea, drumul este foarte prost sau deloc semnalizat, farurile masinilor ma orbeau... Cred ca am mers mult cu 20 km/h. Efectiv ne-am tarat pana acasa! Am fost ca o carpa cand am parcat in fata portii. Ma dureau foarte tare ceafa si genunchiul drept. 
   Drumul la Sibiu mi-a dat o incredere fantastica in mine. Este un drum bun, fara gropi, bine semnalizat si am plecat devreme, astfel am eliminat posibilitatea de a ne apuca iar noaptea pe drum 😀 Am fost foarte relaxata la volan si nu m-am stresat pentru nimic. Am avut o zi buna de condus! Ma simteam sofer de sofer si eram toata numai zambet. Simteam ca pot face inconjurul lumii cu masina 😁
   A fost de ajuns ca intr-o zi sa ma claxoneze un tir grabit, ca mi-a disparut tot zenul si anxietatea a luat iar stapanire pe mine. Nici macar nu gresisem nimic, doar ca nu am zburat in secunda doi la verdele semaforului. Asa tare m-am pierdut, ca am turat masina de-a luat-o gaia pana la urmatorul semafor. Uitasem de schimbatorul de viteza. Imi batea inima in gat, iar in urechi imi urla marea. Imi aredea fata atat de tare ca puteam sta in locul unui semafor fara probleme.
   Frica asta ca incurc circulatia si ca nu am ce cauta pe strada se accentua fara motiv intemeiat si bineinteles ca am inceput sa fac iar greseli de incepator, in special sa merg cu motorul turat pentru ca nu schimbam vitezele. Trebuie sa recunosc ca sotul meu a fost cel care m-a impins de la spate si nu m-a lasat sa "ma las de meserie". Am continuat sa ma duc seara tarziu dupa el la serviciu si incet incet am inceput sa-mi revin.
   De revelion am fost invitati la Vintu de jos, jud. Alba. Drumul asta urma sa fie cel mai lung drum facut de mine cu masina, pana la acel moment, 2 ore dus. Sa mai zic ca totul a fost bine? 😀 Atunci am realizat cat de mult imi place sa conduc in afara localitatii ♥♥♥ Nu sunt deloc stresata ca incurc pe cineva, nu claxoneaza nimeni, nu sunt nevoita sa opresc din 5 in 5 minute la treceri de pietoni. Datorita acestei revelatii, nu m-am mai codit niciodata sa plec cu masina la drum lung, dimpotriva! Asa ca au mai urmat si alte drumuri in alte localitati.
   Urmatorul drum lung (5 ore la dus, 4 la intors pentru ca a fost drumul liber) a fost la Lugoj, jud. Timis. Cu ocazia asta am ajuns pe autostrada. Nu era prima data, deoarece mai mersesem pe autostrada, insa doar pentru cateva minute si nu am depasit 80 km/h. De data asta aveam bine de mers pe autostrada, asa ca m-am gandit sa incerc sa merg cu 100 km/h. Spre surprinderea mea, nu simteam ca merg cu viteza, dimpotriva, simteam ca merg incet. Ma uitam la vitezometru si nu-mi venea sa cred ca merg cu 100 km/h!!! Sotul meu a inceput sa rada si mi-a zis ca daca tot vreau sa merg cu suta, ar fi bine sa schimb in a cincea.
   A cincea??!!??
   Stiam ca exista, dar era mai mult o legenda pentru mine. Niciodata nu m-am gandit ca o voi folosi!!! 
   "Cum sa dau in a cincea???" - l-am intrebat eu panicata. 
   "Nu stii sa dai in a cincea?" - ma intreaba el suspicios, ridicand o spranceana.
   " Stiu! Doar ca imi este frica!"
   "N-are de ce sa-ti fie frica! Apasa ambreiajul si schimba viteza." - mi-a zis el calm.
   Ridic usor piciorul de pe acceleratie, apas ambreiajul, dau maneta pe mijloc, apoi o imping la dreapta si sus. In timp ce las ambreiajul, apas acceleratia si am grija sa mentin viteza legala. 
   "Na ca ai dat a cincea!" - zice razand sotul meu. 😂
   He, he!!! Ce viteaza m-am simtit! Ba chiar la un moment dat ajunsesem la 140 km/h, dar imediat am incetinit, cand mi-au picat ochii pe vitezometru 😀 Te fura autostrada asta! Ai impresia ca mergi atat de incet! In plus nu vine nimeni din fata 😋😋

6 comentarii:

  1. Da, asta e replica favorită a lu B.: nu vine nimeni din față, de ce te temi?! Pentru că există nebuni în spate, nu e suficient?! Eu pe autostradă sunt cu ochii doar pe viteză tocmai pentru că nu o simt. Acuș se face anu, poți să crezi? Parcă abia l-ai picat pe examen:)))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nebunii din spate nu te incurca :D Avand in vedere ca aproape tot timpul esti pe prima banda si langa tine este o banda libera, toti nebunii au loc pe autostrada :D Important este sa mergi cu o viteza la care sa poti stapani masina si sa nu te iei la intrecere cu toata lumea. Nu degeaba incepatorii au limita maxima de viteza pe autostrada 110 km/h. Este nevoie de timp sa inveti sa stapanesti masina si la viteze mari, orice miscare gresita a volanului, cat de mica, poate avea rezultate catastrofale.
      Nu ma gandesc ca se implineste un an de la esec, ci un an de la reusita :D

      Ștergere
  2. Esti amuzantă și mă regăsesc in articolele tale. La fel eram și eu. Era de ajuns sa ma claxoneze cineva și aproape că mă pierdeam cu totul. Acum, dacă îndrăznește cineva să mă claxoneze, am o reacție de genul ”Așa și? Ce dacă te grăbești? Sari peste mine, dacă poți!” :)))
    Legat de autostradă, am o cunoștință, femeie, care nu conduce deloc pe autostradă. Ii este frică, pur și simplu. Eu sunt nevoită, zilnic, sa merg pe autostradă, altfel nu ajung la serviciu si, usor, usor, am trecut de pe prima bandă, pe a doua. Las prima bandă pentru camioane :))) Dacă vin ”nebuni” din spate, ma mut pe prima bandă, îi las să treacă și revin pe a doua bandă. Camioanele merg cu 80 de km/h. Dacă tot vrem autostradă, atunci sa mergem ca pe autostradă :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tizo, eu nu am prins autostrada aglomerata, deci am mers pe prima banda. Depasesc doar cand este nevoie, altfel nu ma grabesc :)
      Inca ma mai lupt cu frica si inca nu am ajuns la faza in care nu mai am palpitatii cand stiu ca urmeaza sa conduc, insa am observat ca dupa 5 - 10 minute de mers ma calmez si uit de frica :D
      Saptamana trecuta am inceput sa-mi caut motive sa conduc singura, la ore de varf. Efectiv imi bubuie inima in urechi cand sunt singura in masina!!! Nu ma las! Atata o sa conduc pana cand o sa devina obisnuinta si o sa scap de palpitatii! :D
      Tu in cat timp ai ajuns la urmatorul nivel?

      Ștergere
  3. Bine te-am regasit cu acest articol de care aveam mare nevoie. Eu am carnet, dar de foarte multi ani nu am mai pus mana pe volan. Si ma gandesc sa mai iau niste ore sa-mi 'revin'! :)Trebuie sa-mi anulez cumva ideea despre traficul din Bucuresti si inca nu am gasit elixirul potrivit. Poate esti chiar tu, cine stie!
    Numai bine si frumos si drumuri minunate sa ai! Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Suzana, eu iti fac galerie! :D Stiu ca poti!!!!! Fii barbata! :*
      Vezi ca am mai scris pe tema asta si te invit sa citesti si celelalte texte, ca sa vezi ca totul este posibil :D

      Ștergere

Cele mai citite articole din acest blog