De tataia nu am prea pomenit pe blog, cu exceptia unui singur articol, scris pe la sfarsitul lui 2009, cand a murit. Ce mi-a venit acum? Frunzaream pagina unei cafenele/ceainarii - Camera din fata pe numele ei, si am dat peste un sortiment de cafea cu numele Cafeaua lu' tataie. Imediat m-am gandit la tataia si asta pentru ca mereu am asociat cafeaua cu tataia si tata. Amintirea a fost puternica si m-a motivat sa scriu azi pe blog, dupa o pauza de 5 luni.
Cand ma gandesc la tataia (tatal tatalui meu, pentru ca pe tatal mamei mele il strigam Mosu), mi-l amintesc cu ibricul lui cel verde in care isi prepara cu sfintenie cafeaua. Avea un stil al lui de amestecat in ibric, de parca descanta cafeaua sau o ruga ceva. Niciodata nu si-a facut cafeaua in graba si nici nu o sorbea in doi timpi si trei miscari. Dupa ce o descanta in ibricul verde, o turna cu grija in cana iar zatul ramas in ibric il acoperea cu o farfurioara. Intotdeauna facea de doua ori cafea pe acelasi zat, chiar daca avea 2 kg de cafea la dispozitie in cutie. Asa s-a obisnuit sa faca si asa a facut cat a trait. Se supara cand vedea ca aruncam zatul din canile noastre dupa ce am baut cafeaua si spunea ca facem risipa. Cu toate astea nu ne certa. Nu ne-a certat niciodata, nici macar nu a tipat la noi vreodata. Doar se supara putin si avea grija sa ne atraga atentia.
Niciodata nu se aseza la masa sa-si bea cafeaua langa tigara. Acoperea cana cu o farfurioara si o lasa sa se linisteasca pe un raftulet. Isi vedea de treburi prin curte in continuare si din cand in cand se ducea si sorbea cu grija o gura de cafea. Avea cateva ore dintr-o cana de cafea si se bucura practic de ea toata ziua. Era mica lui recompensa pentru treaba bine facuta.
Tataia avea tabieturile lui si nu era prea sociabil. Nu avea prieteni dar era foarte respectat de vecini. Gradina lui era tot timpul impecabila si nu gaseai in ea un fir de buruiana. O uda doar noaptea tarziu si tinea mult sa nu calcam decat pe carare. Nu iesea in oras cu lunile, dar nu era zi in care sa nu lucreze in gradina. Ii placeau animalele si vorbea cu ele, ii placea sa-si faca treaba, sa fie toate la locul lor si incerca mereu sa ne invete pe noi, nepotii, sa fim ordonati si mai putin risipitori.
Si eu imi beau cafeaua la fel ca el. Beau o singura cafea pe zi si o "pup" cateva ore bune. Savurez fiecare inghititura si parca treburile merg mai bine daca ma recompensez din cand in cand cu o gura de cafea. Cred ca o sa cumpar si eu cafeaua lu'tataie in amintirea lui.
