vineri, 27 mai 2011

Acesta e motivul

În prima zi, Dumnezeu a creat câinele şi i-a zis: "În fiecare zi să stai în uşa casei şi să latri la oricine intră în casă sau trece prin faţa ei . Pentru asta îţi dau 20 de ani de viaţă."
Câinele a răspuns :"E prea mult timp pentru a sta şi a lătra. Ce-ar fi să-mi dai doar zece ani şi să-i păstrezi pe ceilalti zece?"
Şi Dumnezeu a fost de acord.

A doua zi, Dumnezeu a creat maimuţa şi i-a zis: "Înveseleşte-i pe oameni cu maimuţărelile tale şi fă-i să râdă. Pentru asta îţi dau o viaţă de 20 de ani."
Maimuţa a zis:"Să mă maimuţăresc 20 de ani? Asta-i destul de mult ! Ce-ar fi să-ţi dau 10 ani înapoi cum a făcut şi câinele ?"
Şi Dumnezeu a fost de acord.

A treia zi, Dumnezeu a creat vita şi i-a zis: "Tu să mergi toată ziua pe câmp cu ţăranul, să suferi de arşiţa soarelui, să ai viţei şi să dai lapte să poţi întreţine familia ţăranului. Pentru asta îţi dau 60 de ani de viaţă."
Vita a răspuns:" Asta e o viaţă destul de grea, şi tu vrei ca eu să trăiesc 60 de ani? Ce-ar fi să păstrez 20 şi să-ţi înapoiez 40?"
Şi Dumnezeu a acceptat şi de această dată.

În ziua a patra, Dumnezeu l-a creat pe om şi i-a zis: "Mănâncă, dormi, căsătoreşte-te şi bucură-te de viaţă. Pentru asta îti dau 20 de ani."
Dar omul a zis:" Numai 20 de ani ? Este posibil să-mi dai mie cei 20 de ani ai mei, cei 40 pe care ţi i-a înapoiat vita, cei 10 de la maimuţă şi 10 de la câine, pentru a avea o viaţă de 80 de ani ?"
" Sigur !" a zis Dumnezeu ,"Tu ai cerut-o! "

Acesta este deci motivul pentru care în primii 20 de ani mâncăm, dormim, ne jucăm şi ne distrăm. Următorii 40 de ani muncim ca vitele în soare ca să ne întreţinem familiile. După care ne maimuţărim timp de 10 ani ca să ne bucurăm nepoţii. Iar ultimii 10 ani îi petrecem pe prispa casei lătrând la toată lumea .

Acum viaţa v-a fost explicată !

joi, 26 mai 2011

Perioada gri

Desi am atatea despre care as putea scrie, desi am o gramada de poze pe marginea carora as putea povesti, pur si simplu nu-mi vine sa scriu nimic. Lipsa de inspiratie? Teama de lucru comun si fara valoare? Lipsa totala de chef? Capitularea in fata lenii? Nu stiu. Probabil din toate cate putin.
Sper sa treaca repede.
Pana una alta, pun o melodie in acest post, ca nu vreau sa uit de ea.

Fulanito Take it off

vineri, 6 mai 2011

Daca...

In unele momente nu ma pot abtine sa nu ma intreb ce-ar fi fost daca...
„Daca as fi avut mai multi bani, ce as fi facut cu ei ?” Pe ce i-as fi cheltuit? Bijuterii, rochii, vacante, o casa, nimicuri netrebuincioase? As fi facut afaceri? As fi facut acte de caritate?
In primul rand sigur mi-as fi cumparat ceva dupa care am tanjit, apoi ceva care nu imi trebuia neaparat (acum am bani!) si abia apoi m-ar fi cuprins remuscarile si as fi facut ceva caritabil.
Nu sunt un om rau dar, ca orice om, ma las condusa de pofte si de simtul proprietatii. Apoi ma simt puternica si intangibila (da, banii au puterea asta!).
Dupa o vreme insa, scanteia de bunatate ma face sa incerc sa-mi infrang pornirile de arivista si ma cuprind remuscarile.
Ma amagesc ca pot schimba ceva si ajut financiar o persoana care are nevoie.
Gata! Am ascuns gunoiul sub pres!

„Daca nu l-as fi intalnit pe omul ce imi este acum sot?”
Nu as fi trecut prin multe momente urate. Nu ar fi trebuit sa “slugaresc”pentru el. Nu as fi renuntat la placerile din viata de domnisoara. Nu as fi stat cu teama ca la un moment dat relatia se va duce pe apa sambetei. Nu as fi cunoscut “singuratatea in doi”. Ar fi fost mai bine fara el?
Dar atunci nu as fi cunoscut placerile vietii de om casatorit...
Nu as fi plans de dorul lui si nici nu l-as fi asteptat cu nerabdare sa revina din delegatie. Nu as fi cunoscut placerea impacarii, cand toate au raspuns si logica.
Copilul meu, sufletul meu, nu ar fi existat.

„Daca m-as fi casatorit cu prima mea iubire?”
...

Continuarea o puteti citi aici :  http://www.elady.ro/articole/Editorial/Daca-.html

Cele mai citite articole din acest blog