Primul pas in organizare

 In cautarile mele pe internet in rezolvarea problemei pe care o aveam cu organizarea timpului, a curateniei care ma stresa la maxim si a altor chestii in stransa legatura cu acestea doua, am dat peste o idee care mi-a atras atentia in mod deosebit: principala cauza care sta la baza dezordinii este cantitatea prea mare de chestii detinute. Asta se aplica si in cazul dezorganizarii in gandire, cu toate gadurile care se acumuleaza si nu au finalitate reala, dar despre asta voi vorbi mai detaliat alta data.
  Imi aduc aminte ca ideea asta nu m-a prins de la inceput, mai ales ca nu o regaseam in cazul meu. Eram ferm convinsa ca ceea ce detin imi trebuie, folosesc, ba chiar am nevoie de mai multe.
  Adoram si inca ador sa merg la cumparaturi! Era o pasiune sa gasesc cel mai mic pret pentru cea mai mare cantitate, vizitam in mod regulat magazinele second hand, targurile si bazarele, incepusem sa colectionez tot felul de lucruri. Nu stiu daca incercam sa umplu un gol cu toate achizitiile astea, asa cum ar spune despre mine un psiholog, stiu doar ca nu-mi refuzam placerea cumparaturilor. Imi spuneam ca atata timp cat ajung banii pentru toate, ca ma stradui sa cumpar ce-mi doresc la un pret mititel si ca sunt mai fericita si mai dotata cu toate aceste achizitii, nu faceam nimic rau, ba chiar fac foarte bine.
  Intr-o zi am deschis usa dulapului ce-l aveam in micul hol de langa baie, dulap ce fusese aranjat cu vreo doua saptamani inainte.

  Atunci, in momentul ala, am realizat ca AM PREA MULTE LUCRURI!!!
  Motivul pentru care ma confruntam permanent cu dezordinea nu era nestiinta mea in ale organizarii, nici faptul ca dulapul (o debara de fapt) respectiv nu avea mai multe rafturi si cosulete dragute sau cutii de plastic transparent sau sertarase in care sa pot aseza pe caprarii fiecare obiect, ci cantitatea prea mare de obiecte din el. Toata munca pe care o depuneam sa le asez pe toate la locul lor si tot timpul consumat pe aceasta activitate erau in zadar. In scurt timp dulapul era iar ca dupa o explozie, iar nu gaseam ce-mi trebuie, iar cumparam lucruri pentru ca eram convinsa ca nu le am (de fapt nu le vedeam), iar acumulam frustrare ca nu reusesc sa mentin curatenia abia facuta.
  Pentru ca ma simteam coplesita, pur si simplu am inchis usile acelui dulap si am plecat de langa el. Cateva zile nu l-am mai bagat in seama, dar eram tot cu gandul la el. Mi-am dat seama ca am prea multe, dar cum sa le sortez pe cele care imi trebuie cu adevarat? Cu celelate ce fac? Nu ar fi bine sa le pastrez in eventualitatea in care imi vor fi totusi de folos la un moment dat? Am dat totusi bani pe ele sau au fost primite cadou. Reprezinta o valoare. Poate ca as putea sa le redistribui prin alte dulapuri... Cam astea imi erau gandurile care ma framantau.
  Intamplarea sau providenta a facut sa aflu de cartea Magia ordinii - Marie Kondo (multumesc Zina pentru recomadare!!!). Din ea am aflat metoda prin care poti sorta totul: ceea ce pastrezi te face fericit sau nu poti sta fara el. Dupa primele pagini citite am simtit nevoia sa ma apuc de treaba si din impuls am inceput cu dulapul de haine, mai mult ca sa vad daca metoda functioneaza. Am constatat cu mare uimire ca nu mi-a fost deloc greu sa decid ce pastrez si la ce renunt, de asemenea nu am suferit deloc cand am scos din casa hainele la care am renuntat. Marie Kondo chiar spunea in carte ca este recomandat sa incepi cu hainele cand te hotarasti sa pui in aplicare metoda organizarii propusa de ea, deoarece este categoria cea mai usor de sortat. Ma repet, a fost doar o testare, nu o punere exacta in aplicare a metodei. Totusi in urma acestui mic test am scos din casa 2 saci cu haine.
  Avand acum instrumentul necesar si indelung cautat, simteam ca pot aplica aceasta metoda de organizare in toata casa, inclusiv in dulapul vedeta al acestui text. Citind cartea pana la final insa, am realizat ca este un proces luuuuung si ca este nevoie sa lucrezi pe grupuri intregi de obiecte (toate hainele tale, toate cartile, toata incaltamintea, toata hartogaraia, toate vasele, toate bijuteriile, toate ...), nu pe dulapuri, prin urmare mi-a cam pierit elanul si motivatia a scazut vertiginos catre zero. Nu aveam timp sa fac asta! Nu aveam timp sa adun TOATE hainele din toata casa si sa le iau pe fiecare in mana si sa-i hotarasc fiecareia soarta! Nu aveam nici chef daca este s-o zic pe aia dreapta. Nu vroiam insa nici sa abandonez proiectul, mai ales ca imi doream ordine in casa si in viata mea.
  Nu stiu altii cum isi gasesc motivatia de a incepe un astfel de proiect, dar eu imi gasesc motivatia uitandu-ma la altii cum procedeaza. De mare ajutor mi-au fost filmuletele de pe youtube, care sunt foarte multe pe aceasta tema (metoda konmari). Aproape o saptamana mi-a luat sa ma mobilizez, dar si cand m-am apucat am fost greu de oprit 😁 Primul pas a fost facut!