Carnetul de sofer - cap. 5: 12 minute, 7 saptamani, 53 secunde

   Pe 7 iunie, inarmata cu toate actele necesare si cu ceva emotii, am plecat la Sibiu sa sustin examenul teoretic pentru obtinerea permisului de conducere. Trenul a fost foarte aglomerat si s-a aglomerat si mai tare pe parcurs, deoarece urcau multi oameni din statii.
   Am ajuns la Sibiu putin dupa ora 9. De la gara pana la prefectura nu este chiar asa mult de mers daca stii pe unde sa o iei. La prefectura este mai mereu aglomeratie si trebuie sa te asiguri ca stai la coada corecta, altfel te trezesti ca ai stat o jumatate de ora la coada gresita si o iei de la capat. Musai sa fii sigur ca ai dosarul complet si actele valabile, pentru ca nu poti negocia un "va aduc hartia putin mai tarziu" cu nimeni.
   Treaba merge relativ repede si in general nu stai mai mult de 20-30 minute pana sa iti vina randul. Predai dosarul, dosarul este verificat, ti se face poza pentru permis, dai un specimen de semnatura, ti se inapoiaza dosarul si ti se da un biletel cu un cod de bare. Din acest moment esti liber sa "dai sala" in ce zi vrei sau crezi ca esti pregatit. Cine nu este din Sibiu, prefera sa dea examenul in aceeasi zi, pentru a rezolva totul cu un singur drum. Asa am procedat si eu.
   Sala de examinare este in alta cladire, vizavi de prefectura. Si acolo se sta la coada. Multi incearca sa ingrase porcul in ajun si stau cu cartile sau cu telefoanele lipite de ochi tot timpul pana cand le vine randul sa intre in sala. Pandesc cu frica fiecare deschidere de usa si urmaresc cu mare atentie fetele celor care ies din sala de examinare. Se bucura pentru fiecare om care iese bucuros si intra in panica cand vad ca multi ies tristi sau injurand.
   Ii urmaream si eu cu mare interes pe toti si ma intrebam cum de mai stau la coada cei care inca nu se stiu siguri pe cunostintele lor. Da, aveam si eu emotii, dar nu am simtit niciun moment nevoia sa mai citesc ceva inainte de a intra in examen. Venisem sa iau examenul ala, nu sa-mi incerc norocul.
   Din sala de examinare nu ieseau prea multi cu zambetul pe buze. Cei care erau declarati admisi mai ca dansau in jos pe scari si raspundeau cu zambet pana la urechi la toate intrebarile puse de cei care asteptau sa intre. Cei respinsi coborau scarile in graba si nu se uitau la nimeni. La un moment dat se faceau pronosticuri si se puneau pariuri pe urmatoarea tura de examinati ce urma sa iasa din sala 😄
   La examinare eram primiti in ture de cate 10 oameni. In anticamera ne-a pus sa semnam intr-un caiet de prezenta, ne-a spus sa ne lasam bagajele pe scaunele de acolo, sa pregatim dosarul si biletul cu codul de bare si sa ne oprim telefoanele. Cei care aveau ochelari de soare si/sau sepci au fost pusi sa le dea jos. Imediat cum se elibera un calculator din sala de examinare, intra unul dintre noi.
   In general oamenii nu stateau mult in fata calculatorului. Multi picau destul de repede. Foarte rari cei care stateau sa gandeasca intrebarile si sa profite de cele 30 de minute legale.
   Am ajuns si eu la rand. Se eliberase primul calculator de pe partea dreapta. Am pus biletelul cu codul de bare sub monitor, in dreptul cititorului de bare, si pe monitor au aparut datele mele. Am dat biletelul la o parte, am raspuns la intrebarile de acomodare si a inceput testul. In urechi imi auzeam inima cum bate, imi tremurau mainile si fata parca imi luase foc. Un nene de la un calculator din spatele meu tot facea nefacute si cel care ne supraveghea il tot certa si il ameninta ca il scoate din examen. Parca ma certa pe mine! Ma simteam de parca am furat ceva 😂 Am citit prima intrebare de trei ori si nu am inteles nimic. Efectiv imi fugeau cuvintele sub ochi! Bine ca am avut inspiratia sa o sar si sa trec la urmatoarea 😄 Mi-am dat seama ca intram in panica fara motiv, am inchis ochii, am respirat adanc si am inceput sa ignor tot ce se intampla in jurul meu. M-a ajutat si faptul ca s-a facut liniste intre timp.
   Urmatoarele 21 de intrebari au fost floare la ureche si le-am rezolvat imediat. Apoi o domnisoara l-a intrebat ceva pe supraveghetor. Acesta i-a raspuns un pic cam obraznic, domnisoara nu s-a lasat jignita, au fost schimbate cateva replici taioase, atentia mea a zburat pe fereastra. In loc sa bifez doua raspunsuri corecte la intrebarea 22, cum trebuia sa fac, am bifat doar unul si am apasat butonul "Trimit raspunsul". Poc! La contorizarea raspunsurilor date, in dreptul raspunsurilor gresite, aparea acum cu rosu numarul 1. Panica! Dau sa rezolv problema, citesc la repezeala urmatoarea intrebare, bifez raspunsul, apas "Trimit raspunsul" si poc! 2 raspunsuri gresite!!!!!!!!!!!!!!!
   O sa pic! - mi-am zis cu ciuda.
   Mai aveam de raspuns la trei intrebari, din care una era cea pe care o amanasem la inceputul examenului. Atunci m-am uitat la cronometrul din coltul din dreapta sus al monitorului si am vazut ca trecusera doar putin peste 9 minute. Am inchis ochii, am respirat iar adanc si mi-am dat timp.
   Hai, concentreaza-te! Inca nu este totul pierdut!
   Cu foarte mare atentie am citit urmatoarele intrebari si am realizat ca le stiu raspunsurile, prin urmare am raspuns corect la toate trei, inclusiv la cea pe care nu o intelegeam la inceput 😉
   ADMIS!!!!! 24 raspunsuri corecte, 2 raspunsuri gresite, 12 minute de examen.
   Dupa ce esti declarat admis, pe monitor apar intrebari cu privire la locatie si data la care poti sustine proba practica, adica traseul. Am ales prima data diponibila (25 iulie), iar dupa ce am terminat cu programarea pentru traseu, i-am dat supraveghetorului dosarul. Mi-a trecut pe fisa de examinare data la care am sustinut examenul si punctajul obtinut.
   7 saptamani - atat trebuia sa astept pana la data la care urma sa dau traseul. Era prea mult sa stau atata timp fara sa conduc si apoi sa intru direct in examen, asa ca mi-am cumparat ore suplimentare de conducere. 85 lei/sedinta, 6 sedinte, 510 lei in total. Le-am facut pe parcursul a doua saptamani, cele dinaintea examenului. La volan eram ok, dar tot aveam nevoie de "incalzire" 5-10 minute.
    In orasul nostru proba practica pentru obtinerea permisului de conducere se da doar in zilele de miercuri. Examinatorii vin de la Sibiu.
   In 25 iulie, la ora 9 m-am prezentat la scoala de soferi unde am invatat. Aveam la mine dosarul complet si buletinul. Am avut grija sa-mi scot alt cazier de la politie, deoarece cel scos in ianuarie expira. De la scoala am plecat cu instructorul si cu masina pe care am invatat sa conduc, catre parcarea de unde se pleca in examen. El a condus si pe drum mi-a mai dat cateva sfaturi. Nu-si facea griji ca nu iau examenul, pentru ca era de parere ca sunt bine pregatita si merg bine. Si eu eram destul de sigura pe mine 😊 Aveam emotii, dar destul de mici. Pe la 10 fara un sfert au aparut si examinatorii. Au citit listele, s-au prezentat, au dat cateva indicatii, apoi ne-am indreptat catre masini. Pentru ca pe masina mea eram doar eu, adica nu mai era nimeni de la scoala mea ce trebuia sa dea examen pe aceeasi masina, am fost desemnata prima pentru examinare.
   A urcat examinatorul in dreapta, martorul in spate. Mi-a verificat dosarul si buletinul, am semnat vreo doua hartii, a montat pe barbriz tableta si mi-a zis sa-mi spun numele cu voce tare, apoi mi-a zis ca putem pleca daca sunt gata.
   Scaunul, oglinzile, centura, piciorul stang pe ambreiaj, piciorul drept pe frana, pornesc motorul, aprind pozitiile, semnalizez stanga, bag in viteza intai, las frana de mana, ma asigur si ies din parcare. In fata, la 3 metri am cedeaza trecerea. Las masina incet, ma asigur si semnalizez dreapta. Ma incadrez pe banda mea, inca 3 metri si opresc la stop. Ma asigur, semnalizare stanga, pornesc, ma incadrez, apoi semnalizare dreapta (fara semn de circulatie de data asta), inca 5 metri, iar stop. Semnalizare stanga, ma asigur, pornesc, acceleratie, a doua, 10 metri, semnalizare dreapta, stop. Ma asigur, ies in strada principala pe prima banda, opresc semnalizarea, accelerez, cand sa schimb in a doua imi pune frana examinatorul. Trecere de pietoni si pieton pe trecere.
   "Dupa trecerea de pietoni trageti pe dreapta" - imi zice sec.
   53 de secunde - atat am apucat sa conduc.

Carnetul de sofer - cap.4: Mai e mult pana departe

   15 sedinte de conducere - atatea sunt incluse in taxa de scolarizare.
   Orele de conducere au fost un stres foarte mare pentru mine la inceput. Cand stiam ca am conducere, nu mai eram buna de nimic in ziua aia. Parca ma duceam la taiere! Ceea ce era cel mai ciudat, era ca nu-mi era frica de condusul efectiv ci de parerea instructorului despre mine. Presupuneam ca omul ala nu ma vede cu ochi buni la volan si asta ma demoraliza. Asteptam tot timpul sa-mi confirme ca ceea ce fac fac bine, iar cand nu primeam aceste confirmari ma napadea nesiguranta si amnezia temporara.
   Aveam un blocaj cu plecarea de pe loc si nu reuseam sa trec peste asta. De fapt nu aveam probleme cu plecarea de pe loc. Imi reusea mereu. Problema era la prima plecare de pe loc, adica prima chestie care confirma inceperea sedintei. Ajugeam la scoala gata agitata si stresata, ferm convinsa ca nu fac nimic bine si ca voi conduce ca o cizma. Urcam in masina si in timp ce imi reglam scaunul si oglinzile imi repetam neincetat: "Respira! Respira! Respira!". Cred ca mai mult ma agitam, pentru ca efectiv imi simteam inima in urechi, batand tot mai tare. Urca Florin in dreapta, imi puneam centura si cand auzeam "Pornim.", ma blocam. Parca ma pocnea cineva in moalele capului si nu-mi aduceam aminte nimic. Imi ardea fata si transpiram cum n-am transpirat niciodata. Usurel punea stapanire pe mine panica.
   Instructorul insa, om cu experienta, care sigur vazuse multe la viata lui (chiar daca este doar cu cativa ani mai mare decat mine), nu ma lua peste picior, nici nu tipa la mine, ci imi spunea pe ton calm ce sa fac: "Piciorul stang pe ambreiaj, piciorul drept pe frana, pornesti motorul...". Si plecam 😏 Tonul lui reusea sa ma calmeze indeajuns de mult incat sa incep sa-mi aduc aminte ce am de facut. In timpul sedintei insa, tonul lui devenea mai ferm si cumva ma intimida. Reuseam sa raman concentrata, dar nu primeam doza atat de necesara de recunoastere. Asa ca faceam iar vreo nefacuta.
   La a treia sedinta nu am reusit sa ma calmez si prin urmare faceam tot ce nu trebuia sa fac. Semnalizam stanga si o luam in dreapta, nu m-am asigurat, mi-a murit motorul in sensul giratoriu... Dupa 15 minute de la plecare i-am spus instructorului ca nu mai pot si ca opresc masina. El mi-a zis ca nu pot sa opresc pentru ca sunt pe pod si ca sa fiu mai atenta. Am oprit masina imediat ce s-a putut si cand m-a intrebat ce s-a intamplat, mi-au dat lacrimile. Nu reuseam sa leg doua cuvinte inteligibile, atat eram de terminata. I-am spus cat sunt de stresata, ca nu dorm noaptea cand stiu ca am conducere a doua zi, ca raman fara aer cand urc in masina, ca am un blocaj la plecarea de pe loc pentru ca sunt sigura ca nu am inteles cum se procedeaza corect si ca nu cred ca voi invata vreodata sa conduc. El s-a uitat la mine putin mirat. Nu se astepta la asta.
   Asteptam sa primesc confirmarea de la el ca am dreptate si ca nu am stofa de sofer, dar raspunsul lui m-a lasat masca. Mi-a zis ca nu stie de unde mi-au venit ideile astea, ca nu imi intelege stresul si panica, mai ales ca ma descurc foarte bine si conduc minunat cand reusesc sa ma concentrez. El este acolo sa ma ajute si sa-mi raspunda la intrebari, deci daca am nelamuriri pur si simplu sa intreb sau sa cer repetari. Este normal sa fac greseli in timpul orelor de conducere pentru ca sunt incepator si acum invat. Nu este cazul sa ma concentrez asupra greselilor, ci asupra rezolvarilor si daca ceva nu-mi iese acum, cu rabdare, atentie si prin repetitie o sa-mi iasa 😉 Nu sunt sigura ca am inteles plecarea de pe loc, o repetam pana simt ca am inteles 😊 O jumatate de ora mai tarziu si vreo 10 plecari de pe loc, atat pe loc drept cat si in rampa, fata si-a intrat in mana si zambea 😝
   Imi aduc aminte ca in timpul unei ore de legislatie profesorul ne-a spus ca cele 15 sedinte obligatorii de conducere sunt prea putine pentru a invata cu adevarat sa conduci, asta pentru ca in primele 5-6 sedinte incepatorul se concentreaza mai mult asupra miscarilor pe care trebuie sa le faca si se invata cu masina. Abia dupa a 6-a sau a 7-a sedinta, cand este cat de cat sigur pe miscarile lui, incepe sa fie atent la ce se intampla in jurul lui: semne de circulatie, pietoni, biciclisti, obstacole... Acum ii dau dreptate! Mie mi-au trebuit patru sedinte sa retin care este stanga si care este dreapta, trei sedinte sa simt ca am inteles plecarea de pe loc, 6 sedinte sa prind curaj sa merg cu mai mult de 30km/h, 10 sedinte sa simt ca stapanesc volanul si ca ma pot relaxa. Ma concentram asupra a ceea ce trebuia sa apas sau sa misc si prea putin asupra mediului inconjurator. Dupa ce am inceput sa ma simt mai confortabil la volan si m-au intrat un pic in reflex anumite miscari, abia atunci am inceput sa fiu atenta la drum.
   Inutil sa mai spun ca pana la urma n-a fost "dracul atat de negru" si am devenit un sofer destul de bun, cumva sigur pe el si aproape relaxat la volan. Ce departe mi se pareau primele ore de conducere 😋
   Cand mai aveam doar vreo 3 sedinte de conducere l-am intrebat pe Florin cum de se asteapta examinatorii sa stii sa conduci perfect dupa doar 15 sedinte de conducere si daca nu ar trebui sa fie mai ingaduitori la examen. Este bine stiut ca "traseul" este luat de foarte putini incepatori din prima. Florin mi-a zis atunci un mare adevar: cele 15 sedinte sunt obligatorii, adica nu poti intra in examen daca nu le-ai terminat, dar asta nu inseamna ca daca nu te simti sigur pe tine la volan esti obligat sa intri in examen imediat dupa ce ai terminat cele 15 sedinte. Nu te opreste nimeni sa iei ore suplimentare daca simti ca ai nevoie 😊
   La terminarea orelor de conducere, la sfarsitul lunii mai, am dat iar un mic test, asa, pentru confirmarea nivelului la care am ajuns si pentru a mi se putea incheia dosarul. Mai trebuia adaugata la dosar chitanta prin care dovedeam ca am platit contravaloarea permisului de conducere - 68 lei. Am platit aceasta taxa la posta, unde am platit si un comision de cativa lei pentru tranzactie. Pe documentul de plată vor fi inscrise obligatoriu urmatoarele informatii: codul numeric personal, numele si prenumele persoanei beneficiare a serviciului solicitat, contul IBAN, codul fiscal al Institutiei Prefectului, suma si tipul documentului pentru care se efectueaza plata. Dupa ce am adus si aceasta chitanta, am mai semnat ceva hartii si am primit dosarul de la secretariatul scolii. Dosarul plic cuprindea: fisa medicala completata, fisa de scolarizare (Atentie! Este valabila un an de la terminarea cursurilor, nu de la inceperea lor!), certificatul de cazier judiciar in termen de valabilitate (Atentie! Cazierul este valabil doar 6 luni de la data eliberarii!), chitanta de plata a contravalorii permisului de conducere, copie buletin si cerere tip completata la incheierea dosarului.
   Pana de curand, mai precis pana miercurea trecuta, locuitorii judetului Sibiu care doreau sa sustina examenul teoretic pentru obtinerea permisului de conducere erau nevoiti sa se deplaseze la Sibiu pentru a face acest lucru, in zilele de luni sau de joi. De saptamana trecuta s-a deschis si la Medias un centru de examinare teoretica, care are program doar miercurea, de la 10 la 16.

Carnetul de sofer - cap.3: Prima sedinta de conducere

   Orele practice le-am inceput dupa Paste.
   Cand l-am cunoscut pe Florin, cel care urma sa imi fie instructor, am simtit o strangere de inima. Mi se parea un om dur, fara urma de compasiune pentru tremurici ca mine. De, cadru militar 😋 Incepusem sa ma intreb daca prietena mea intelesese rugamintea mea de a face conducere cu un om rabdator si intelegator. Ma simteam neinteleasa, panicata si amnezica. Cand m-am suit in masina imi batea inima atat de tare si eram atat de speriata, ca nu am auzit mai nimic din ceea ce-mi spunea instructorul. In capul meu era o tornada care stergea cu furie tot ceea ce invatasem la orele de legislatie si in timpul orelor de pregatire pentru examenul teoretic. Si nici macar nu eram la volan inca 😂
   Pentru ca eram la prima ora de conducere, Florin a condus masina pana am ajuns pe o strada mai linistita, apoi am facut schimb de locuri. Panica, panica, panica! Incerc sa respir si sa fiu atenta la ce-mi spune omul ala de langa mine. Fata imi arde, picioarele imi tremura, inima imi bate in urechi.
   "Cand ne urcam in masina, prima data reglam scaunul si il reglam astfel incat sa ajungem la pedale, fara sa trebuiasca sa intindem picioarele la maxim. Sub scaun este o maneta. Ridic-o si regleaza-ti scaunul." - imi spune Florin pe un ton calm, dar ferm. Sa nu ma intrebe cineva ce mi-a zis timp de 10 minute inainte de asta, ca nu stiu nici sa ma pici cu ceara! Mi-o fi explicat bordul si alte chestii, dar in capul meu batea vantul in acel moment.
   Dau sa ma aplec sa gasesc maneta de sub scaun. Nu o gasesc!!! Nu ajung cu mana sub scaun!!! Imi vine sa plang!!! Simt cum ma iau transpiratiile, dar nu ma las. Pana la urma gasesc maneta ascunsa si trag scaunul in fata. Nu ajung la pedale!!! Trag scaunul mai in fata. Tot nu ajung! Trag scaunul la maxim in fata si ma trezesc lipita de volan. Acum ajung la pedale, dar nu pot manevra volanul!!! Si nici sa ma mai aplec dupa maneta nu mai pot!!! Vreau acasa!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
   Florin nu mi-a zis nimic o vreme, apoi, cand a vazut in ce situatie m-am bagat, mi-a zis calm: "Hai sa mai incercam o data. Nu vreau sa te ajut pentru ca toate chestiile astea trebuie sa le poti face singura. Cred ca ar trebui sa te calmezi si sa fii un pic atenta la indicatiile mele." Ok, concentrare maxima! Reusesc cumva sa ajung la maneta si dau scaunul inapoi. Gasesc si maneta de sub volan si reusesc sa il ridic. Trag iar maneta de sub scaun si trag scaunul in fata cat imi trebuie. Reusesc chiar sa imi ridic putin scaunul si sa-mi potrivesc spatarul. Gata, acum am terminat cu scaunul 😂
   Trecem la oglinzi. Aici nu am probleme. Reusesc sa le reglez destul de bine dupa parerea mea.
   Centura. Nu ma cuprinde! 😢 Trag si trag, dar degeaba. Nu o pot prinde in lacasul ei de siguranta. Ce prost m-am putut simti! Imi era rusine de omul de langa mine si imi venea sa renunt la tot. Cu glas abia soptit ii spun lui Florin ca nu ma cuprinde centura pentru ca am burta prea mare. El imi raspunde ca nu se poate si ca centura este destul de lunga. "Mai incearca! Ia verifica daca nu s-a prins pe undeva." Pipai eu cu mana stanga pe langa scaun si constat ca centura era prinsa in maneta scaunului, cea care ofera posibilitatea potrivirii inaltimii scaunului. Reusesc sa o scot si... centura ma cuprinde 😂
   Acum rad cu lacrimi la amintirea acestor intamplari, dar atunci eram in plin atac de panica. Cu cat era Florin mai calm, cu atat eram eu mai panicata.
   "Gata? Hai sa pornim!"
   "Cum?" - intreb eu cu o voce care nu era a mea.
   "Cu piciorul stang apesi ambreiajul, cu dreptul apesi frana, invarti cheia, bagi in viteza intai, te asiguri, semna....."
   In timp ce instructorul imi explica plecarea de pe loc, eu ma intrebam cu groaza "Care mama ma-sii este piciorul drept????" (Problema asta a tot revenit, periodic, pana pe la a patra sedinta de conducere.)
   Am reusit sa plec de pe loc fara probleme, chiar de la prima incercare, dar mi-a luat o mie de ani. Catinel catinel, dupa asigurari si para-asigurari ca nu vine nimeni din spate, m-am incadrat pe banda mea de mers. Nici nu apuc sa rasuflu, ca aud: "Si-acum schimbam in a doua. Piciorul stang pe ambreiaj, ridica piciorul de pe acceleratie." Care ziceam ca este piciorul stang???
   Nu reusesc sa descriu in cuvinte potrivite tot ce se petrecea atunci in capul meu. Panica mi se pare cel mai potrivit cuvant, de aceea l-am folosit atat de des in cadrul acestu text. Cel mai groaznic mi s-a parut ca nu mai stiam care este stanga si care este dreapta si ca nu-mi mai aminteam aproape nimic din teoria facuta. Ce semne de circulatie, ce conducere preventiva, ce atentie in 10 parti? Eram legata de un scaun cu o centura care ma sugruma de gat (nu, centura nu o puteam da mai jos decat era), aveam trei pedale si doar doua picioare, imi alunecau mainile pe volan si pe schimbator, trebuia sa conduc in siguranta, sa nu incurc circulatia si imi trebuiau secunde bune sa hotarasc care este dreapta sau care este stanga. Desi am crezut ca imi va fi usor sa conduc, deoarece nu eram la prima tentativa de a obtine permisul de conducere, aceasta prima sedinta de conducere a fost groaznica pentru mine.
   Florin s-a dovedit a fi un om foarte calm si rabdator. Ma incuraja sa mai incerc o data, nu se enerva daca faceam aceeasi greseala de cateva ori la rand, imi repeta sa ma calmez si sa sporesc atentia si mi-a mai spus ca nu sunt nici prima si nici ultima femeie care invata sa conduca si ca masinile nu sunt conduse doar de barbati.
   Desi inceputa cum se poate mai prost, prima sedinta de conducere a fost ok pana la urma. Imi tremurau picioarele bine dupa ce am coborat din masina, dar simteam ca panica se diminuase si incepusem sa ma simt putin mandra de mine. Reusisem sa conduc fara sa fac prea multe greseli si nu se intamplase nimic grav. In cadrul acestei prime sedinte am mers pe drumuri mai necirculate, deci nu am intrat din prima in aglomeratia din centru.
   Panica m-a insotit inca vreo 4-5 sedinte, apoi am inceput sa fiu mai increzatoare si am reusit sa-mi controlez mai bine emotiile. Am observat ca primele 10 - 15 minute de conducere erau mai grele pentru mine, apoi imi intram in mana si totul mergea snur 😊 Aveam nevoie de incalzire 😁
   Trebuie mentionat ca o sedinta de conducere are 1 ora si 40 de minute, adica doua ore academice de 50 minute.
   Masina pe care am invatat eu sa conduc:

Carnetul de sofer - cap.2: Mai intai teoria

   Orice persoana incepe scoala de soferi, este nerabdatoare sa inceapa sa conduca. Totusi, inainte de a ajunge la orele practice, este nevoie de invatarea si intelegerea teoriei.
   Am intalnit persoane care se laudau cu faptul ca nu au fost deloc la orele de legislatie si au facut doar orele de conducere. Sustineau sus si tare ca important este sa faci chestionare pe net si este suficient. Nu recomand asta! Este foarte riscant sa faci doar chestionare fara sa treci prin orele de legislatie! Chestionarele poate te vor ajuta sa iei sala, desi sansele sunt destul de mici, dar nu te vor ajuta in viata de sofer. Mie mi s-au parut foarte imporante orele de legislatie si nu am lipsit de la niciuna. Inca imi aduceam aminte unele lucruri de la orele de legislatie facute in 2009, dar foarte multe imi erau neclare.
   In 2009 am invatat mecanic, pe tipul toceala, tot ce ne preda la legislatie. Metoda asta nu este buna in acest caz! Din cauza ca invatam pe de rost, nu intelegeam efectiv aproape nimic si prin urmare nu reuseam sa pun in practica cele invatate. Invatatul asta de-a-n boulea nu mi-a fost de nici un folos, drept dovada stand esecul meu la prima tentativa de a lua carnetul de sofer. Degeaba stiam teorie daca nu stiam cum sa o pun in practica. Ma poticneam la chestionare pentru ca nu gaseam in ele exact textul invatat de mine, imi era greu la conducere pentru ca nu intelegeam de ce trebuie sa fac intr-un fel si nu in altul.
   De aceasta data am acordat o mai mare importanta explicatiilor profesorului de legislatie si am abordat metoda invatatului logic. Ne desena pe tabla tot felul de intersectii si situatii si ne punea sa raspundem cum credem ca este corect sa procedam si sa ne motivam raspunsul. Ne spunea ce este important sa retinem (exemplu: semnele de circulatie, manevrele, obligatiile, primul ajutor...)  si ceea ce este doar bine de citit de cateva ori (nu, contraventiile si infractiunile nu trebuie invatate pe de rost, nici mecanica!). La sfarsitul orelor de curs faceam impreuna chestionare si ne punea sa motivam raspunsurile date. In urma acestor exercitii intelegeam ce anume gandeam gresit si ma puteam corecta. Mi-a fost mult mai usor asa! Nu ma sfiam sa intreb daca nu intelegeam ceva si in scurta vreme am inceput sa raspund intrebarilor din chestionare cu raspunsuri corecte si logice, indiferent de cate raspunsuri corecte si logice avea intrebarea respectiva.  Pentru ca intelegeam in sfarsit de ce, cum si cand, nu am mai privit iminentul examen (sala - cum ii zice toata lumea) ca pe ceva infricosator, ba chiar eram foarte increzatoare in mine.
   Pentru un plus de ajutor in intelegerea teoriei ne-a fost recomandat site-ul scoalarutiera.ro si rezolvarea de chestionare de pe site-ul oficial drpciv.ro > servicii online > simulare examen. Am folosit la greu aceste doua site-uri, zi de zi, si pot spune ca mi-au fost de mare ajutor. Tinteam catre punctaj maxim, mai ales ca profesorul de legislatie ne-a spus la un moment dat un mare adevar:
" Mergeti la examen doar dupa ce rezolvati chestionarele cu minim 25 puncte. O intrebare o poti gresi din neatentie, inca doua din cauza emotiilor. Daca acum rezolvati chestionarele cu 22 - 23 puncte, atunci nu veti avea o marja de siguranta si sigur picati examenul. Tineti minte ca aveti nevoie de minim 22 de raspunsuri corecte pentru a fi declarat admis, iar 5 raspunsuri gresite se aduna foarte usor!" Eu ma stiam destul de emotiva si stiam ca emotia asta va fi o piedica in obtinerea punctajului necesar, prin urmare atata am exersat si am intrebat/citit pentru lamuriri, pana cand rezolvam orice chestionar iesit in cale cu minim 25 de puncte. Aceste exercitii trebuiesc continuate pana la data examenului, deci si dupa ce se termina orele de teorie si incep orele de practica.
   La terminarea orelor teoretice am dat un test similar celui dat la examen si pentru ca l-am rezolvat cu brio, am putut face programare pentru prima ora de conducere.
   Pana la terminarea orelor de legislatie a trebuit sa achit integral taxa de scolarizare, adica inca 700 lei.

Carnetul de sofer - cap.1: De ce? Unde? Cat?

   Ma plangeam prin 2010 ca am cheltuit niste (multi!!!) bani pentru a deveni sofer si nu am reusit. Pentru aducere aminte, las aici link catre acea postare: Vai de volanul meu.
   Ei bine, unul dintre motivele pentru care am incetat sa mai postez pe blog in ultima vreme (bloguri de fapt, pentru ca sunt doua), a fost inscrierea mea la scoala de soferi si implicit tot stresul ce rezulta in urma acestei decizii. Eu nu pot functiona bine pe mai multe planuri in conditii de stres, prin urmare am stabilit prioritatile (in acest caz, scoala de soferi) si am lasat celelalte proiecte pe locuri secundare.
   De ce acum, dupa atatia ani de la prima incercare?
   Esecul suferit atunci m-a afectat destul de tare si efectiv am refuzat sa ma mai gandesc la asta sau sa mai sper ca voi avea vreodata carnet de sofer. Un fel de auto-aparare, daca o pot numi asa. Chiar incercam sa ma conving ca nici macar nu am nevoie sa fiu sofer, ca ma descurc foarte bine cu transportul in comun, iar o masina implica destul de multe costuri si chiar nu-mi trebuiau mai multe cheltuieli.
   Apoi, de-a lungul anilor, am inceput sa ma lovesc tot mai des de impedimentul de a nu avea masina personala si carnet de sofer. Trenurile sunt o mizerie, mai ales cele de pe rutele lungi, dar nici cele de pe rute scurte nu sunt mai bune. In plus sunt scumpe si incomode, atat ca mobilier vechi si stricat, loc aproape inexistent pentru depozitat bagajele, wc-uri nefolosibile, cat si ca ore aiurea si legaturi proaste. Concediile noastre, cat si escapadele in alte localitati erau legate de aceste trenuri. Daca apelam la o cunostinta cu masina sa ne transporte intr-o anumita locatie, trebuia sa anuntam din timp si sa ne pliem pe programul cunostintei. Deci nici vorba de hotarari de ultim moment, intarzieri ale vizitei sau urgente 😉 La asta se adauga raul meu de masina, care ma da peste cap complet cel putin 5-6 ore de la terminarea calatoriei. Nu de putine ori am refuzat invitatii de vizitare sau de concediu doar din cauza transportului.
   Totul a culminat la inceputul acestui an cu o intamplare nefericita. Tatal meu a facut infarct si a fost dus de urgenta, cu elicopterul, la spitalul clinic judetean de urgenta din Tg. Mures. Acolo a fost internat la reanimare mai mult de o saptamana din cauza unor complicatii aparute dupa operatie. Tata are masina, dar cine sa o conduca? Trenuri directe pe ruta Medias - Tg. Mures nu sunt, iar timpul de calatorie cu un tren cu schimbare este de minim 4 ore doar dus. Este ceva microbuz care merge pe ruta asta, dar nici nu l-am luat in considerare din mai multe motive adunate in urma folosirii acestei optiuni. In plus doctorita era de gasit doar la anumite ore si doar daca nu intervine o urgenta, iar orele de vizita sunt stricte si doar intr-un anumit interval. Numai mama stie cum a reusit sa dea de cap acestei probleme si sa reuseasca sa ajunga aproape in fiecare zi la spital. Ce simplu era daca conducea cineva din familie!
   Uite asa m-am hotarat sa iau taurul de coarne si sa ma inscriu iar la scoala de soferi.
   Scoli de soferi sunt multe in orasul nostru si chiar ai de unde alege. Toate au laudatorii si dusmanii lor. Multa lume alege scoala de soferi si implicit intructorul pe baza unei recomandari din partea unei cunostinte. Si eu tot asa am facut prima data, in 2009. Pentru mine nu a fost atunci o alegere inteleapta si mereu am regretat ca nu am cercetat si alte optiuni. Acum am ales scoala de soferi pe baza de simpatie 😃 O cunosc pe patroana scolii de multi ani, o doamna foarte draguta si sociabila, care mi-a fost colega de serviciu la un moment dat. Tatonam terenul de vreo doi ani, dar parca tot nu simteam ca sunt pregatita. Dupa intamplarea cu tata, i-am dat telefon si am anuntat-o ca m-am hotarat sa ma inscriu la scoala. I-am povestit despre prima scoala de soferi facuta si despre frica de examene pe care o prinsesem. Am intrebat-o daca are un instructor calm si rabdator, dispus sa ma invete tainele soferiei sigure. "Ti-l dau pe Florin." a fost raspunsul ei. Si asta a fost inceputul 😊
   Primele costuri au fost urmatoarele: 700 lei prima rata pentru scolarizare (din totalul de 1400 lei), 100 lei fisa medicala (facuta la o clinica privata din oras), 35 lei examenul psihologic, 15 lei poze tip buletin (6 bucati din care mi-a trebuit doar una, dar nu poti cere doar o poza). In plus am avut nevoie de cazier, dar asta nu costa bani 😉