joi, 8 august 2013
Patul ravasit - Francoise Sagan
Azi am terminat de citit cartea asta.
Ma chinui de ceva vreme sa o termin. De ce? Pentru ca este dureroasa si greu de inteles si pentru ca am prostul obicei de a citi o carte pana la capat, chiar daca nu merita.
Cum poate cineva sa ravneasca cu adevarat o dragoste care-ti aduce numai neliniste, durere, suferinta si supunere? Cum poate un barbat sa iubeasca atat de dureros o femeie care nu-l merita? O femeie care nu se oboseste nici macar sa se intrebe daca simte ceva pentru el, care il inseala, care nu se sfieste sa-l faca sa se simta nesigur, gelos si resemnat!
Un singur cuvant imi tot apare in minte cand ma gandesc la cartea asta: durere.
Sa spunem ca el, scriitor serios si de succes, are nevoie de dragostea asta devoratoare si pe muchie de cutit ca sa aiba inspiratie pentru a creea in continuare personajele care l-au facut atat de celebru. Si sa mai spunem ca ea, o actrita cu aere de diva si cu vointa slaba cand este vorba de barbati, se foloseste de el sa urce cateva trepte pe lunga scara a recunoasterii globale. Dar de ce trebuie sa se chinuie unul pe altul cu buna stiinta? De ce trebuie sa parcurgem obligat pagini intregi in care ni se descriu prea pe larg si plictisitor de tras de par sentimente confuze si ganduri "masochiste"? Cum poate ea sa dispretuiasca un om care o iubeste cu toata fiinta lui, sa il insele des si fara sa se oboseasca sa ascunda asta, dar cu toate astea sa fie atat de adorata de toti barbatii din jurul ei? De ce i se acorda atata intelegere si de ce i se permit toate aceste rautati dureroase? Asta nu am priceput!
Nu de putine ori m-am trezit citind mecanic, fara sa inteleg o boaba din tot acest chin. Pentru mine, toata povestea asta incalcita si grea nu a reusit sa insemne decat o prea lunga si plictisitoare lectura.
Un sigur pasaj din carte mi s-a parut bine scris si captivant: scena in care un regizor batran si bolnav isi regizeaza moartea iminenta, transformad-o dintr-o realitate cruda intr-o pastrare a demnitatii pentru eternitate. Avand in vedere ca acest pasaj se intinde pe maxim 3-4 pagini si ca totalul de pagini al cartii este de 270, procentul de "interesant" este dureros de mic.
Probail ati observat ca nu am scris numele personajelor principale. Voit am facut acest lucru pentru ca am considerat ca nu sunt demne sa aiba o identitate in aceasta postare.
Recomand cartea asta? Nu. Totusi, am o vaga impresie ca sunt impotriva unui curent si ca sigur exista oameni care adora acest gen de carte. Maria, cred ca ti-ai dat seama ca la tine ma gandesc, nu?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai citite articole din acest blog
-
Anul 2021 a fost un an foarte bun din punct de vedere al cartilor citite ♥ La inceputul anului 2021 mi-am propus sa citesc 30 de ca...
-
Si anul acesta am fost invitata de Chinezu sa fac un top al cartilor citite. Topul meu personal din 2013 il puteti vedea aici: Top pers...
-
Am observat, cu uimire, ca au trecut 5 ani de la ultima postare de acest gen ( Top personal al cartilor citite in 2014 ). Eram aproa...
-
Sunt in doliu. Vreau sa jelesc si sa plang persoana draga care a plecat definitiv din viata mea. Vreau sa-mi iau la revedere pentru totdeaun...
-
Duminica trecuta, din dorinta de a face ceva distractiv impreuna cu copii, am hotarat sa mergem in cautare de "comori" in padur...
-
240 de bloggeri au fost admişi în ediţia a doua a campaniei online vALLuntar “Mai multe cărţi, mai multe şanse”, prin care Grupul Editor...
-
- Mamiiii, imi pui Alba ca Zapadaaaaaaaa??!! Imi dau seama dupa tonul vocii si dupa felul in care lungeste cuvintele, ca pustoaica (de patr...
-
Pentru astazi (data/ora) - 18 aprilie 2014, ora 14:51 Afara ... Daca zic ca este soare, nu mint. Daca zic ca este inorat, iar nu mint....
-
Voi incepe cu intrebarea “ce rost mai are să citim, cu ce ne ajută pe noi cărţile?“, pusa de Chinezu pe blogul lui. Rostul cartilor nu...
-
O carte minunata scrisa simplu si frumos de o doamna, o actrita, pe care eu o admir si o iubesc. Cateva randuri din carte: „Odată, la teatru...
:))) Asta ma gandeam, e o carte care mi-ar placea! Dar ca sa si vad asta scris cu negru pe alb cu subiect si predicat, e prea mult!!!!
RăspundețiȘtergereSi eu am deprinderea asta de a ma lupta cu finalizarea oricarei carti, oricat de proaste! Sigur, s-a intamplat de cateva ori chiar sa-mi placa pe la sfarsit, dar vorba ta procentul de interesant e dureros de mic:)))
Maria, am stiut eu ca ti-ar fi placut cartea asta :P
ȘtergereUneori mi-as fi dorit sa pot fi mai nesimtita vizavi de cartile citite, sa renunt la ele in momentul in care mi-as fi dat seama ca nu exista compatibilitate. Ar fi fost o pierdere mare?