marți, 15 iunie 2010
Lupte seculare
Aveam in plan curatenia de toamna in toata casa cu tot ce implica ea: mutat mobila, frecat si spalat fiecare coltisor al casei, schimbat garderoba de vara cu cea de toamna-iarna… Ce ganduri! Tot ce-am reusit a fost spalarea aragazului si a gresiei si faiantei din baie si din bucatarie. In rest nimic… Nici macar in viata si in gandurile mele nu reusesc sa pun un pic de ordine. Macar o lista de prioritati sa o prind cu magneti pe frigider sa o vad tot timpul… Nimic.
Tot timpul am impresia ca am multe de zis dar de la o vreme pur si simplu nu-mi mai gasesc cuvintele. Ma trezesc ca nu pot transforma in propozitii inteligibile o idee ce-mi ocupa mintea la un moment dat, ca trec foarte repede de la un gand la altul, ca ma pierd in detalii neimportante. Nu mai am timp! Nu mai am timp sa ma joc cu fetita mea, nu mai am timp sa citesc, nu mai am timp sa dorm, nu mai am timp sa traiesc. Sunt tot timpul pe fuga. Si fug si fug si tot am impresia ca ajung pe ultimul loc. Catre ce ma indrept? Ce vreau de la mine? La ce ma astept?
Nu inteleg cum alte femei se descurca cu toate: familie, cariera, gospodarie, dragoste… Eu m-am ratacit pe drum si nu-mi gasesc reperul. Nici macar luminita de la capatul tunelului nu o mai vad. Asta inseamna ca am un inceput de depresie sau doar ca sunt obosita? Nu am timp sa dorm.
Vreau ceva… Vreau sa traiesc, sa ma simt bine in pielea mea, sa reincep sa visez, sa iubesc, sa vad jumatatea plina a paharului. Pana atunci trebuie sa duc o lupta continua cu frustrarile, cu teama, cu scarba, cu nelinistea, cu starile de sfarseala. Am momente in care simt ca ma preling si nu am puterea sa ma adun. Si vreau sa lupt, dar nu mai pot. Dezertez. Am dreptul.
Cand vine noaptea, somnul intarzie sa apara si in mintea mea urla o gramada de ganduri. Le spun: „Si maine e o zi! Lasati-ma in pace!”, dar ele sunt mai multe iar eu dora una. Inca o batalie pierduta… Poate daca le las in pace sa urle, ma lasa si ele pe mine sa dorm. Dar nu! Tot nu ma lasa. Sunt epuizata dar ochii refuza sa se inchida. Privesc cu insistenta un puct luminos din tavan. Daca-l mai fixez mult o sa fac o gaura pana in camera vecinului. Macar de era vreun Adonis…
Nu stiu cand am adormit si nu stiu daca am dormit. Sunt ametita si ma dor toate. O noua zi, o noua batalie. Lipsa de consideratie si de respect, cuvinte urate, lacrimi. Sa mai continui lupta sau sa capitulez? Cu ultimele puteri imi strang lucrurile de pe birou, inchid fermoarul la geanta si plec acasa. Ma dau batuta. Nu mai pot. Mereu zic asta. A doua zi insa o iau de la capat. Nu stiu de unde am atata putere si nu stiu de ce mai lupt. Mereu ma intreb: Mai are rost? Mai vreau?
Trebuie sa multumesc unei frunze pentru zambetul de azi.
Acest articol mi-a fost publicat pe blogul Fabulous Chicas
http://www.fabulous-chicas.ro/timp_liber/lupte-seculare/
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai citite articole din acest blog
-
Mi-am cumparat aceasta carte de la Magazinul de carte . Stiam povestea pentru ca in copilarie am avut un disc de vinil cu ea. O ascultam ...
-
Anul 2021 a fost un an foarte bun din punct de vedere al cartilor citite ♥ La inceputul anului 2021 mi-am propus sa citesc 30 de ca...
-
Si anul acesta am fost invitata de Chinezu sa fac un top al cartilor citite. Topul meu personal din 2013 il puteti vedea aici: Top pers...
-
Venim azi cu o noua idee frumoasa pentru a infrumuseta camera unei fetite. Aceste balerine delicate sunt foarte usor de facut si arata f...
-
Am batut palma, am dat banii, am primit masina, actele si cheile masinii. Acum trebuia sa o duc acasa. Eu. Nu m-am gandit niciun m...
-
Am observat, cu uimire, ca au trecut 5 ani de la ultima postare de acest gen ( Top personal al cartilor citite in 2014 ). Eram aproa...
-
"S-a trezit pentru ca s-a oprit caruta. Marginile zdrentuite ale norilor erau luminate de luna. Crucile, trecand prin nori, ii ta...
-
A venit si ziua in care a fost musai sa iesim din localitatea de resedinta si sa mergem in alta localitate, la Smig. Drumul pe care ur...
-
Voi incepe cu intrebarea “ce rost mai are să citim, cu ce ne ajută pe noi cărţile?“, pusa de Chinezu pe blogul lui. Rostul cartilor nu...
-
Povestea lu Jester este un blog de unde orice mamica, sau tatic, sau bunica, sau bunic, sau matusa, sau sora mai mare, etc. poate descarca ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu