- Mamiiii, imi pui Alba ca Zapadaaaaaaaa??!!
Imi dau seama dupa tonul vocii si dupa felul in care lungeste cuvintele, ca pustoaica (de patru ani acum) nu-mi lasa alta optiune.
- Nu vrei sa vedem si alte desene? (incerc eu , fara prea multa speranta de izbanda) Am vazut de foarte multe ori Alba ca Zapada. E cazul sa mai vedem si altceva.
- Da eu vreau cu piticiiiii!
Ca sa evit o criza de plans fara sens si amenintarile cu “te spun lu` tati “ si “m-am suparat”, pun pentru a douazecea oara (sau poate a cicizecea, cine mai numara...) dvd-ul cu “Alba ca Zapada si cei sapte pitici”. Ma gandesc chiar sa-mi fac curatenie in birou pana se uita ea la desene, insa imi trece repede cu un “Stai cu mineeeee, te rooooooog?”.
Asa ca stam amandoua si ne uitam la desene.
Alba ca Zapada este imbracata in zdrente si canta langa o fantana. Printul isi face aparitia pe calul lui alb. Mama vitrega e nervoasa ca oglinda fermecata a anuntat-o ca nu...
Continuarea o puteti citi aici: http://www.elady.ro/articole/Editorial/Povesti-vazute-cu-alti-ochi.html
Si noi am ajuns de mult la concluzi ca din povestile astea clasice ei nu raman cu o invatatura constructiva; cel putin nu la o varsta asa mica. Am preferat povesti mai micute dar din care sa traga o concluzie clara si adecvata varstei lor.
RăspundețiȘtergereLoredana, eu inca sunt socata ce violente sunt povestile. Am crescut cu ele, toata lumea le cunoaste, acum insa parca mi s-a luat un val de pe ochi si am inceput sa vad lucrurile altfel.
RăspundețiȘtergereSa mai zic de desenele animate idioate de pe programele speciale pentru copii? :(