miercuri, 18 septembrie 2013
Unul singur
"De ce nu mai faci unul?" - asta este intrebarea de care ma lovesc de la o vreme.
De ce trebuie sa ma justific?
Imi vine sa tip de fiecare data cand sunt intrebata asta. De ce trebuie sa-ti scuzi fiecare decizie si de ce exista curiozitatea asta nesanatoasa si invadatoare? Hai sa vorbim despre ultimul film vazut, despre formatia preferata sau chiar despre vreme. Chiar te intereseaza cu adevarat motivul pentru care nu mai fac eu unul? Zici ca-l fac din plastilina si ca nu-mi trebuie decat un tipar frumos. Unde mai pui ca toti cei care inteaba asta nici nu ma cunosc de prea multa vreme si pun pariu ca nici nu-i intereseaza de fapt de viata mea.
Cum ramane cu teama de complicatiile ce pot da peste cap totul? Cum ramane cu frica de a nu fi in stare sa-i oferi tot ce-i mai bun si mai frumos pe lumea asta? Cum ramane cu imposibilitatea de a-i fauri un viitor promitator? Ce este rau in a ramane doar unul?
Un sir intreg de intrebari, menite sa scoata la iveala o nemultumire veche, dar si perfecte pentru a ascunde unele motive mai personale.
Am multi frati, mai precis 4 surori si un frate. Eu sunt cea mai mare. Nu pot sa zic ca a fost rau sau greu, insa nemultumirile s-au acumulat. Oricat s-ar fabula ca parintii isi impart in mod egal dragostea si atentia la toti copii pe care ii au, nu este deloc asa. Macar unul se va simti nedreptatit, neinteles, neascultat, neiubit...
Eu am ales o cale mai usoara si mai sigura pentru mine. Probabil ca multi m-ar numi egoista, dar nici ca-mi pasa. Cred cu tarie ca este mult mai bine sa-ti canalizezi dragostea si toate sacrificile tale catre un singur copil decat sa imparti totul, in mod inegal as adauga, la x copii.
Toata stima si respectul pentru cei ce reusesc sa fata ceea ce eu nu ma simt in stare sa fac! As dori insa ca si alegerea mea sa fie inteleasa si nimeni sa nu ma mai preseze cu intrebari incomode si sfaturi pe care nu le-am cerut.
Fiind un adult in deplinatatea facultatilor mintale, imi exercit dreptul de a hotara singura ce vreau si ce nu vreau. Cu asta cred ca am raspuns o data si pentru totdeauna tuturor celor care alta grija nu au, decat sa ma intrebe pe mine "De ce nu mai faci unul? ".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai citite articole din acest blog
-
I-am cumparat junioarei o carticica draguta si ieftina, "Bucataria copiilor" . Desi cartea este micuta si are doar cateva pagi...
-
Iubeste-ma de-ti plac asa cum sunt Chiar daca uneori gresesc Ba te ciocalesc , ba nu scot niciun cuvant Dar cu toate astea te iubesc Iu...
-
Nu, nu este recenzia unei manele si nici vreo oda adusa olimpicilor internationali. Este doar o poveste inchipuita pentru a opta proba a c...
-
Pentru astazi (data/ora)... 14.06.2013, ora 14.59 Afara ... Este cald. Cerul este invadat de nori mici si pufosi, iar soarele incearca ...
-
Teoretic nu mai sunt sofer incepator din 26 septembrie 2019. In Romania "sofer incepator" se numeste soferul care are mai...
-
Emotie... Aripi de fluturi ce bat atat de repede in stomacul meu. Paleta de culori a gandurilor mele e brusc formata numai din rosu si roz...
-
Pentru astazi (data/ora) - 11 octombrie 2013, ora 16.51 Afara ... este soare si senin, ba chiar pot spune ca este cald. Ma bucur ca soa...
-
Nu-mi place sa cumpar ceva cadou doar de dragul de a cumpara ceva. Mereu acord o foarte mare importanta cadourilor si niciodata nu le las ...
-
" Ochii albastri uscati de atatea lacrimi, mainile muncite care se odihnesc acum in poala, parul nins de valurile vietii, expresia bla...
-
Aceasta intamplare este adevarata. Orice asemanarea izbitoare intre mine si Mesterica este pur voita si asta pentru ca eu sunt eroina aces...
Eh. Tu ai facut unul. Pe mine ma piseaza diversi (in general straini) cu "da voi de ce/cand faceti un copil ". De parca, vorba ta, i-ar interesa cine stie cat viata mea :)
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei, e de nuantat povestea cu dragostea parintilor fata de mai multi copii. Dragostea se poate imparti in mod cat de cat egal intre frati, eu am probleme cu hiper-responsabilizarea celor mari vs protectia nesfarsita pentru "aia mici" - deopotriva de frustrant pentru ambii. Ca e naspa sa fii "ala micu, ce stii tu" si cand ai 30 de ani
Flori, sa inteleg ca tu esti aia mica? :D
RăspundețiȘtergereDa, povestea are nuante diferite si fiecare o vede in culoarea care-i convine. Dar de aici si pana la a "intepa" omul din fata ta de fiecare data cand il intalnesti cu aceeasi intrebare tampita... Asta e de neinteles pentru mine :(
felicitari Cristina. imi place mult raspunsul tau ptr ce-i ce te intreaba dc nu mai faci unul ?? te pup :* cu drag Moni :*
RăspundețiȘtergereMerci Moni scumpa! :*
ȘtergereNu, eu sunt aia mare. N-am resimtit lipsa /impartirii afectiunii parintesti, dar responsabilizarile timpurii, da. Chiar si acum imi vine sa o trec pe sora-mea strada de mana :))
RăspundețiȘtergereSa stii ca nici eu nu am scapat de rolul de closca, macar ca toti fratii mei sunt acum imprastiati peste tot prin lume :D Nu cred ca vom scapa de asta vreodata :)
ȘtergereSa vezi ce dureros fu la sora mea, ca la mine n-am ce povesti:)) Intai de ce nu fac, ea abia pierduse o sarcina, apoi dupa primu: de ce nu-l fac pe al doilea, cand o venit si bebedoi, intrebarea zilei e: si cand faceti o fata?! Is sigura ca ar urma: dar de ce trei, nu-s prea multi?!:)))
RăspundețiȘtergereDa, bolnavii de curiozitate nu se lasa cu una cu doua si indiferent de situatie vor gasi intrebarea tepoata cu care sa te atace la fiecare intalnire :( Ce le-as mai tranti eu cate un raspuns din ala de taie in carne vie! Din pacate insa inghit, zambesc si le raspund in doi peri.
Ștergere